opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.

bichiri v vz bicheri

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face, a drege sau a întocmi un lucru pe îndelete, încet, migălind; a se mocăi. Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123.

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind.

bichirì v. Mold. a lucra migălind: bichiria prin prejurul căruței CR. [Tras din Tr. bicher, flăcău chefliu = ung. BETYÁR].

bicheri [At: ȘEZ. II, 149 / V: (reg) ~chiri / Pzi: ~resc / E: bicher] 1 vi (Trs; Ban) A se ține de chefuri și ștrengării. 2 vi (Reg) A tâlhări. 3 vt (Mol) A face un lucru cu migală Cf băciui, migăli, mocăi.

bicheri vb. IV. tr. (reg.) 1 A face sau a se ține de chefuri, de petreceri și de ștrengării. 2 A hoți, a tîlhări. 3 A face sau a repara un lucru pe îndelete, migălind. Moș Nichifor... nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruței (CR.). • prez.ind. -esc. /bicher + -i.

❍BICHERI (-eresc), BICHIRI (-iresc) I. vb. intr. Trans. Băn. A duce o viață de becher. II. vb. tr. Mold. A lucra pe îndelete, a migăli: nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruții (CRG.).

bichirésc v. tr. (cp. cu bitiresc). Mold. nord. Fam. Robotesc, mă învîrtesc nelucrînd ceva hotărît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bichiri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichiresc, 3 sg. bichirește, imperf. 1 bichiream; conj. prez. 1 sg. să bichiresc, 3 să bichirească

bichiri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichiresc, imperf. 3 sg. bichirea; conj. prez. 3 să bichirească

bichiri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichiresc, imperf. 3 sg. bichirea; conj. prez. 3 sg. și pl. bichirească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BICHIRI vb. v. migăli.

bichiri vb. v. MIGĂLI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bicheri, bicheresc, vb. IV (reg.) 1. a chefui, a se ține de petreceri, ștrengării. 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet.

Intrare: bichiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bichiri
  • bichirire
  • bichirit
  • bichiritu‑
  • bichirind
  • bichirindu‑
 singular plural
  • bichirește
  • bichiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bichiresc
 (să)
  • bichiresc
  • bichiream
  • bichirii
  • bichirisem
a II-a (tu)
  • bichirești
 (să)
  • bichirești
  • bichireai
  • bichiriși
  • bichiriseși
a III-a (el, ea)
  • bichirește
 (să)
  • bichirească
  • bichirea
  • bichiri
  • bichirise
plural I (noi)
  • bichirim
 (să)
  • bichirim
  • bichiream
  • bichirirăm
  • bichiriserăm
  • bichirisem
a II-a (voi)
  • bichiriți
 (să)
  • bichiriți
  • bichireați
  • bichirirăți
  • bichiriserăți
  • bichiriseți
a III-a (ei, ele)
  • bichiresc
 (să)
  • bichirească
  • bichireau
  • bichiriră
  • bichiriseră
Intrare: bicheri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bicheri
  • bicherire
  • bicherit
  • bicheritu‑
  • bicherind
  • bicherindu‑
 singular plural
  • bicherește
  • bicheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bicheresc
 (să)
  • bicheresc
  • bicheream
  • bicherii
  • bicherisem
a II-a (tu)
  • bicherești
 (să)
  • bicherești
  • bichereai
  • bicheriși
  • bicheriseși
a III-a (el, ea)
  • bicherește
 (să)
  • bicherească
  • bicherea
  • bicheri
  • bicherise
plural I (noi)
  • bicherim
 (să)
  • bicherim
  • bicheream
  • bicherirăm
  • bicheriserăm
  • bicherisem
a II-a (voi)
  • bicheriți
 (să)
  • bicheriți
  • bichereați
  • bicherirăți
  • bicheriserăți
  • bicheriseți
a III-a (ei, ele)
  • bicheresc
 (să)
  • bicherească
  • bichereau
  • bicheriră
  • bicheriseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bichiri
  • bichirire
  • bichirit
  • bichiritu‑
  • bichirind
  • bichirindu‑
 singular plural
  • bichirește
  • bichiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bichiresc
 (să)
  • bichiresc
  • bichiream
  • bichirii
  • bichirisem
a II-a (tu)
  • bichirești
 (să)
  • bichirești
  • bichireai
  • bichiriși
  • bichiriseși
a III-a (el, ea)
  • bichirește
 (să)
  • bichirească
  • bichirea
  • bichiri
  • bichirise
plural I (noi)
  • bichirim
 (să)
  • bichirim
  • bichiream
  • bichirirăm
  • bichiriserăm
  • bichirisem
a II-a (voi)
  • bichiriți
 (să)
  • bichiriți
  • bichireați
  • bichirirăți
  • bichiriserăți
  • bichiriseți
a III-a (ei, ele)
  • bichiresc
 (să)
  • bichirească
  • bichireau
  • bichiriră
  • bichiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bichiri, bichirescverb

  • 1. regional A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind; a se mocăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: migăli mocăi
    • format_quote Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.