14 definiții pentru biceps


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bíceps sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 266 / Pl: ~pși / E: fr, lat biceps] 1 Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente. 2 (Uz curent) Mușchi dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Fr. biceps (lat. lit. biceps).

BÍCEPS s.m. Mușchi care are două ligamente la extremitatea superioară; (spec.) mușchiul brațului care face să se îndoaie antebrațul. [Pl. -pși, (s.n.) -psuri. / < fr. biceps, cf. lat. biceps – cu două capete].

BÍCEPS s. m. mușchi cu două ligamente la extremitatea superioară. (< fr., lat. biceps)

BÍCEPS ~și m. Mușchi cu două ligamente între umăr și cot. /<lat., fr. biceps

biceps n. numele a doi mușchi, dela braț și dela coapsă.

*bíceps m. saŭ n., pl. și urĭ (lat. biceps, bicipitis, d. bis, de doŭă orĭ. și capút, cap. V. triceps). Anat. Numele a doĭ mușchĭ de la braț și de la coapsă. – Maĭ conform spirituluĭ limbiĭ rom. ar fi bicipite ca it. V. bicefal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bíceps s. m., pl. bícepși

bíceps s. m., pl. bícepși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÍCEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

BICEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

Intrare: biceps
biceps1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biceps
  • bicepsul
  • bicepsu‑
plural
  • bicepși
  • bicepșii
genitiv-dativ singular
  • biceps
  • bicepsului
plural
  • bicepși
  • bicepșilor
vocativ singular
plural
biceps2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biceps
  • bicepsul
  • bicepsu‑
plural
  • bicepsuri
  • bicepsurile
genitiv-dativ singular
  • biceps
  • bicepsului
plural
  • bicepsuri
  • bicepsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biceps

  • 1. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pulpă purcea

etimologie: