2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bicáz sm vz bicaș

Bicaz n. 1. afluent al Bistriței, udă județul Neamțu; 2. sat și schit în acelas județ: 1000 loc.; 3. vale ce servă de trecătoare în Ardeal.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BICAZ 1. Rîu, afl. dr. al Bistriței moldovenești, la Bicaz; 42 km. Izv. din masivul Hășmașu Mare. În bazinul său superior se află Lacul Roșu și Cheile Bicazului. Importanță turistică. 2. Sector de vale îngustă, transversală, pe cursul superior al râului Bicaz (Carpații Orientali), făcînd legătura între Transilvania și Moldova. Lungime: 8 km (de la Lacul Roșu pînă în satul Bicaz Ardelean). Turism. Alpinism pe versanții abrupți. Rezervație complexă, geologică, floristică și faunistică (955 ha), cele mai interesante plante endemice fiind omagul (Acontium romanicum), vulturica de Pojorîta (Hierracium pojoritense), firuța endemică (Poa rehmani) etc. Din fauna locală se remarcă două specii rare, un gasteropod (Alopia glauca var, unipalatalis) și un lepidopter (Parnassium apollo var, transilvanicus). 3. Pas de culme în Carpații Orientali, între M-ții Giurgeului și Hășmașu Mare, pe valea superioară a Bicazului, la 1.256 m alt. Asigură legăturile dintre Moldova și Transilvania. 4. V. Izvoru Muntelui. 5. Oraș în jud. Neamț, la confl. Bistriței moldovenești cu Bicazul; 9.782 (loc.) 1991. Termocentrală. Aici se află barajul lacului de acumulare Izvoru Muntelui și hidrocentrala „Stejaru” (210 MW). Combinat de lianți și azbociment. Reparații de utilaj energetic; expl. și prelucr. lemnului; conf.; morărit și panificație. Veche așezare rurală, apare ca tîrg într-un hrisov domnesc în 1855. Declarat oraș în 1960. Centru turistic și stațiune climaterică. 6. Com. în jud. Maramureș; 1.545 loc. (1991). Biserică de lemn (sec. 18).

BICAZ pîrîu, este numele unui mîrzac tătar, după cronica lui Urechi (Let. ed. Giurescu). Etim. dată de Drăganu (p. 543) din subst. bicaș „cremene”, pronunțat bicaz în Bihor < ung. békasó, și aceea a lui Weigand < ung. Bekás „rîul broaștei”, neprobabile.

BICAZU ARDELEAN, com. în jud. Neamț; 4.385 loc. (1991). Expl. de marne și calcare. Zonă turistică.

CHEILE BICAZULUI v. Bicaz (2).

Intrare: Bicaz
Bicaz
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bicaz
  • Bicazul
plural
genitiv-dativ singular
  • Bicaz
  • Bicazului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bicaz
bicaz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.