2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biblioman, ~ă smf, a [At: DA ms / P: ~bli-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr bibliomane] 1-2 (Persoană) care are o pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea lor, pentru modul în care sunt legate etc.

BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.

BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.

BIBLIOMÁN, -Ă s.m. și f. Colecționar pasionat de cărți (rare); stăpânit de bibliomanie. [< fr. bibliomane].

BIBLIOMÁN, -Ă s. m. f. colecționar pasionat de cărți (rare). (< fr. bibliomane)

BIBLIOMÁN ~i m. Persoană stăpânită de bibliomanie; colecționar pasionat de cărți (rare și prețioase); bibliofil. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliomane

biblioman m. cel ce iubește cu pasiune cărțile frumoase sau rare.

*bibliomán, -ă s. și adj. (vgr. biblion, carte, și -man. V. -man). Care are mania de a poseda (nu și de a citi!) cărțĭ bune saŭ rele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibliomán (rar) (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliománi; adj. f., s. f. bibliománă, pl. bibliománe

bibliomán adj. m., s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliománi; f. sg. bibliománă, pl. bibliománe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-.~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Intrare: biblioman (adj.)
biblioman1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bi-bli-o-man
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biblioman
  • bibliomanul
  • bibliomanu‑
  • biblioma
  • bibliomana
plural
  • bibliomani
  • bibliomanii
  • bibliomane
  • bibliomanele
genitiv-dativ singular
  • biblioman
  • bibliomanului
  • bibliomane
  • bibliomanei
plural
  • bibliomani
  • bibliomanilor
  • bibliomane
  • bibliomanelor
vocativ singular
plural
Intrare: biblioman (s.m.)
  • silabație: bi-bli-o-man
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biblioman
  • bibliomanul
  • bibliomanu‑
plural
  • bibliomani
  • bibliomanii
genitiv-dativ singular
  • biblioman
  • bibliomanului
plural
  • bibliomani
  • bibliomanilor
vocativ singular
  • bibliomanule
  • bibliomane
plural
  • bibliomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biblioman, -ă biblioman (2) bibliomană

  • 1. (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: