11 definiții pentru bibliologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibliologie sf [At: DA ms / P: ~bli-o~ / Pl: ~gii / E: fr bibliologie] Studiu al cărții ca fenomen al vieții sociale, cuprinzând istoria, producția și răspândirea cărții.

BIBLIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul cărții, cuprinzând istoria, tehnica alcătuirii și răspândirea cărții. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliologie.

BIBLIOLOGÍE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, care cuprinde istoria, producția și răspândirea cărții. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliologie.

BIBLIOLOGÍE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, cuprinzînd teoria, istoria, producția și răspîndirea cărții; știința cărții. – Pronunțat: -bli-o-.

BIBLIOLOGÍE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, care cuprinde istoria, producția și răspândirea cărții. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliologie (<gr.).

BIBLIOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul cărților din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. [Gen. -iei. / < fr. bibliologie, cf. gr. biblion – carte, logos – studiu].

BIBLIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază cărțile din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. (< fr. bibliologie)

BIBLIOLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul cărților sub aspectul publicării, difuzării și comercializării lor. [Art. bibliologia; G.-D. bibliologiei; Sil. -bli-o-lo-gi-e] /<fr. bibliologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibliologíe (bi-bli-o-) s. f., art. bibliología, g.-d. bibliologíi, art. bibliologíei

bibliologíe s. f. (sil. -bli-o-), art. bibliología, g.-d. bibliologíi, art. bibliologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-.~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Intrare: bibliologie
  • silabație: bi-bli-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibliologie
  • bibliologia
plural
genitiv-dativ singular
  • bibliologii
  • bibliologiei
plural
vocativ singular
plural

bibliologie

  • 1. Știință care se ocupă cu studiul cărții, cuprinzând istoria, tehnica alcătuirii și răspândirea cărții.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: