BIBLIOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul cărții, cuprinzând istoria, tehnica alcătuirii și răspândirea cărții. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliologie.

bibliologie sf [At: DA ms / P: ~bli-o~ / Pl: ~gii / E: fr bibliologie] Studiu al cărții ca fenomen al vieții sociale, cuprinzând istoria, producția și răspândirea cărții.

bibliologie s.f. (bibl.) Știință care se ocupă cu studiul cărții ca fenomen al vieții social-culturale, care tratează istoria, tehnica alcătuirii unei cărți, răspîndirea și conservarea cărților. • sil. -bli-o-. g.-d. -iei. /<fr. bibliologie; cf. gr. βιβλίον, „carte”, λόγος, „studiu”.

BIBLIOLOGIE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, care cuprinde istoria, producția și răspândirea cărții. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliologie.

BIBLIOLOGIE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, cuprinzînd teoria, istoria, producția și răspîndirea cărții; știința cărții. – Pronunțat: -bli-o-.

BIBLIOLOGIE s. f. Studiul cărții ca fenomen al vieții sociale, care cuprinde istoria, producția și răspîndirea cărții. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliologie (<gr.).

BIBLIOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul cărților din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. [Gen. -iei. / < fr. bibliologie, cf. gr. biblion – carte, logos – studiu].

BIBLIOLOGIE s. f. disciplină care studiază cărțile din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. (< fr. bibliologie)

BIBLIOLOGIE f. Știință care se ocupă cu studiul cărților sub aspectul publicării, difuzării și comercializării lor. [Art. bibliologia; G.-D. bibliologiei; Sil. -bli-o-lo-gi-e] /<fr. bibliologie

biblio- (bibl.) Elem. de compunere „carte”. • /<fr. biblio-; cf. gr. βιβλίον „carte”.

bibliologie (desp. bi-bli-o-) s. f., art. bibliologia, g.-d. bibliologii, art. bibliologiei

bibliologie (bi-bli-o-) s. f., art. bibliologia, g.-d. bibliologii, art. bibliologiei

bibliologie s. f. (sil. -bli-o-), art. bibliologia, g.-d. bibliologii, art. bibliologiei

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.