13 definiții pentru bibliograf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibliográf sm [At: DA ms / P: ~bli-o~ / Pl: ~i / E: fr bibliographe] Specialist în bibliografie (3).

BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Specialist în bibliografie (3). [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographe.

BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographe.

BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Cercetător care se ocupă cu alcătuirea de bibliografii; specialist în domeniul bibliografiei. – Pronunțat: -bli-o-.

BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliographe (<gr.).

BIBLIOGRÁF s.m. Specialist în bibliografie (1). [< fr. bibliographe].

BIBLIOGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în bibliografie (1). (< fr. biblipgraphe)

BIBLIOGRÁF ~i m. Specialist în bibliografie. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliographe

bibliograf m. 1. cel ce cunoaște cărțile, edițiunile lor, prețul lor; 2. cel ce scrie asupra acestei materii.

*bibliográf m. (vgr. bibliográphos, d. biblion, carte, și grapho, scriŭ). Cel care știe cărțile, edițiunile și prețu lor. Cel ce scrie despre această știință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibliográf (bi-bli-o-graf) s. m., pl. bibliográfi

bibliográf s. m. (sil. -bli-o-graf), pl. bibliográfi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-.~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Intrare: bibliograf
  • silabație: bi-bli-o-graf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibliograf
  • bibliograful
  • bibliografu‑
plural
  • bibliografi
  • bibliografii
genitiv-dativ singular
  • bibliograf
  • bibliografului
plural
  • bibliografi
  • bibliografilor
vocativ singular
  • bibliografule
  • bibliografe
plural
  • bibliografilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bibliograf, -ă bibliograf bibliografă

etimologie: