15 definiții pentru bibilică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris)Cf. bg., sb. biba.

bibili sf [At: MARIAN, O. III, 273 / V: pipi~ / Pl: ~ici / E: ns cf bg биба, srb biba] 1 Pasăre domestică din familia fasianidelor cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte Si: găină-de-mare, găină-cu-mărgăritare, (Trs) bibiță, câță, pichere, pichiriță, pichie, (Buc) pică, pichiură, pipică (Numida meleagris). 2 (Reg) Plantă erbacee cu flori pestrițe cu pete albe, violete sau roșii (Fritillaria meleagris). corectată

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris).Cf. bg., scr. biba.

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. Pasăre domestică, de mărimea unei găini, cu penele negre-cenușii împestrițate cu pete albe rotunde și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris); (regional) pichere. În grădina împresurată cu gard mărunt se plimbau...păsări carea duceau cu bibilica și curcanul. PAS, L. I87. Strînsă în fusta ei cu picățele, bibilica (picherea) aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, L. 10.

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate (Fritillaria meleagris).Comp. bg., sb. biba.

BIBILÍCĂ ~ci f. Pasăre domestică de talie medie, având penajul cenușiu, împestrițat cu alb, și o proeminență cornoasă mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba

bibilică (pipilică) f. 1. pasăre ceva mai mare decât găina, originară din Africa, turbulentă și gâlcevitoare; penișul ei albastru cenușiu e presărat cu pete albe (Numida meleagris); 2. nume de dragoste (cf. puică): acu aide, bibilico, să ne culcăm CAR. [Onomatopee ce reproduce țipătul ei pătrunzător]. ║ f. mică plantă ce se cultivă pentru frumoasele sale flori pestrițe (de unde numele-i) cu pătrate albe, violete sau roșii (Tritillaria meleagris).

bibilícă f., pl. ĭ (rudă cu bg. biba = púĭko, curcă). Vest. Pichire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibilícă s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bibilíci

bibilícă s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bibilíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIBILÍCĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin OIt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.

BIBILI s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) cîță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bibilícă (-ci), s. f.1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenușii împestrițate cu alb. – 2. Plantă liliacee (Fritillaria meleagris). Bg. biba „curcan”, sb. biba, piblica „bibilică” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan”. – Der. bibiloi, s. m. (bărbătuș al bibilicii).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bibilică, bibilici s. f. fetiță.

Intrare: bibilică
bibilică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibili
  • bibilica
plural
  • bibilici
  • bibilicile
genitiv-dativ singular
  • bibilici
  • bibilicii
plural
  • bibilici
  • bibilicilor
vocativ singular
plural

bibilică Fritillaria numida

  • 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pichere / pichire attach_file 2 exemple
    exemple
    • În grădina împresurată cu gard mărunt se plimbau... păsări care aduceau cu bibilica și curcanul. PAS, L. I87.
      surse: DLRLC
    • Strînsă în fusta ei cu picățele, bibilica (picherea) aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, L. 10.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris).
    surse: DEX '09

etimologie: