13 definiții pentru bibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBÍL, bibiluri, s. n. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Din ngr. bibíla. corectată

bibil n. Mold. cusătură în formă de dințișori pe marginea unui guler sau mâneci: cămeșuice cusute cu bibiluri albe CR. [Gr. mod. BIBÍLA, refec].

bibíl n., pl. urĭ (ngr. bibila cusătură cu dințișorĭ la guler, la mînică ș.a.) A vorbi cu (saŭ în) bibiluri, a vorbi cu cuvinte alese, cu înfloriturĭ, figurat. V. altiță, dantelă, zorzon.

bibiluri snp [At: I. GHICA, ap. TDRG / E: ngr[1] bibíla] 1 Dantelă lucrată (cu acul) sau cusătură cu colțișori, aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii. 2 (Pgn) Lucruri migăloase. modificată

  1. mgngr. Corectat conform celorlalte dicționare. În maghiară nu există bibíla. — Ladislau Strifler

BIBÍLURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Din ngr. bibíla.

BIBÍLURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu dințișori, aplicată la guler, la rrimeci, la poalele cămășii etc. [Eram] mai toți... îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum e helgea. CREANGĂ, A. 75. Cămașă de filaliu, largă-n mîneci și cusută cu bibiluri. ODOBESCU, S. A. 135. Fetele se dădeau pe mîna unei jupînese, de le învăța... împletituri de bibiluri. GHICA, S.295.

BIBÍLURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu dințișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Ngr. bibíla.

BIBÍLURI n. la pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu zimți, aplicată ca garnitură la marginea obiectelor de lenjerie. /<ngr. bibíla


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibíl s. n., pl. bibíluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bibíl (bibíluri), s. n. – Broderie cu fire colorate; se aplică mai ales la extremități (mîneci și gît) la cămăși si bluze. – Mr. birbil’u. Ngr. μπιμπίλα „tiv”, μπιμπιλώνω „a broda” (Cihac, II, 639; Gáldi 156).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o da pe bibiluri expr. (prst.) a face gesturi de atragere a bărbaților.

bibiluri s. n. pl. (prst.) vorbe sau gesturi de atragere a clienților.

Intrare: bibil
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibil
  • bibilul
  • bibilu‑
plural
  • bibiluri
  • bibilurile
genitiv-dativ singular
  • bibil
  • bibilului
plural
  • bibiluri
  • bibilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bibil

  • 1. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • [Eram] mai toți... îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum e helgea. CREANGĂ, A. 75.
      surse: DLRLC
    • Cămașă de filaliu, largă-n mîneci și cusută cu bibiluri. ODOBESCU, S. A. 135.
      surse: DLRLC
    • Fetele se dădeau pe mîna unei jupînese, de le învăța... împletituri de bibiluri. GHICA, S.295.
      surse: DLRLC

etimologie: