BIBIL, bibiluri, s. n. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Din ngr. bibíla. corectat(ă)

BIBIL mai adesea pl. BIBILURI sn. 1 Un fel de dantelă, horbotă, împletitură cu acul care se coase mai ales pe la gulerul sau mînecile cămășii: făcînd colțișori și ~uri de mătase la piepții și mînecile unei cămeși (FIL.) ¶ 2 pop. familiar A vorbi în (sau cu) ~uri, a vorbi cu cuvinte alese, rar întrebuințate, cu înflorituri: și ea vorbește limba cea nouă cu ~uri (ALECS.) [ngr.].

bibil n. Mold. cusătură în formă de dințișori pe marginea unui guler sau mâneci: cămeșuice cusute cu bibiluri albe CR. [Gr. mod. BIBÍLA, refec].

bibíl n., pl. urĭ (ngr. bibila cusătură cu dințișorĭ la guler, la mînică ș.a.) A vorbi cu (saŭ în) bibiluri, a vorbi cu cuvinte alese, cu înfloriturĭ, figurat. V. altiță, dantelă, zorzon.

bibiluri snp [At: I. GHICA, ap. TDRG / E: ngr^[1] bibíla] 1 Dantelă lucrată (cu acul) sau cusătură cu colțișori, aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii. 2 (Pgn) Lucruri migăloase. modificată

bibiluri s.n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mîneci sau la poalele cămășii); gener. lucruri migăloase. • /<ngr. μπιμπίλα „tiv”, „bordură”.

BIBILURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Din ngr. bibíla.

BIBILURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu dințișori, aplicată la guler, la rrimeci, la poalele cămășii etc. [Eram] mai toți... îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum e helgea. CREANGĂ, A. 75. Cămașă de filaliu, largă-n mîneci și cusută cu bibiluri. ODOBESCU, S. A. 135. Fetele se dădeau pe mîna unei jupînese, de le învăța... împletituri de bibiluri. GHICA, S.295.

BIBILURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu dințișori (aplicată la guler, la mîneci sau la poalele cămășii). – Ngr. bibíla.

BIBILURI n. la pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu zimți, aplicată ca garnitură la marginea obiectelor de lenjerie. /<ngr. bibíla

bibil s. n., pl. bibiluri

bibil s. n., pl. bibiluri

bibiluri s. n. pl.

bibil (bibiluri), s. n. – Broderie cu fire colorate; se aplică mai ales la extremități (mîneci și gît) la cămăși si bluze. – Mr. birbil’u. Ngr. μπιμπίλα „tiv”, μπιμπιλώνω „a broda” (Cihac, II, 639; Gáldi 156).

a o da pe bibiluri expr. (prst.) a face gesturi de atragere a bărbaților.

bibiluri s. n. pl. (prst.) vorbe sau gesturi de atragere a clienților.