BIBIL mai adesea pl. BIBILURI sn. 1 Un fel de dantelă, horbotă, împletitură cu acul care se coase mai ales pe la gulerul sau mînecile cămășii: făcînd colțișori și ~uri de mătase la piepții și mînecile unei cămeși (FIL.) ¶ 2 pop. familiar A vorbi în (sau cu) ~uri, a vorbi cu cuvinte alese, rar întrebuințate, cu înflorituri: și ea vorbește limba cea nouă cu ~uri (ALECS.) [ngr.].