2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bezmeticít, ~ă a [At: GANE, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: bezmetici] Bezmetic (1).

BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. Zăpăcit, amețit, năucit, uluit. Si-am cu pușca la ochi, încurcat, bezmeticit, neștiind în ce să dau. La TDRG.

BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. Zăpăcit, uluit. – Din bezmetic + suf. -it.

bezmeticí vi [At: CONACHI, ap. TDRG / Pzi: ~cesc / E: bezmetic] (Mol; rar) 1-2 A umbla bezmetic (1, 3) Si: a se năuci, a se ului.

BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

A SE BEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A deveni bezmetic. /Din bezmetic

A BEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se bezmeticească. /Din bezmetic

bezmeticì v. 1. a rătăci ca un nebun: albinele bezmeticesc fără matcă; 2. a năuci.

bezmeticésc v. intr. Devin bezmetic: albinele bezmeticesc fără matcă (Con. 290). – Și refl. Vechĭ și mă dezmeticesc și dezmeticire (nebunie). V. dezmeticesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticít adj. m., pl. bezmeticíți; f. sg. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bezmeticésc, 3 sg. bezmeticéște

Intrare: bezmeticit
bezmeticit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bezmeticit
  • bezmeticitul
  • bezmeticitu‑
  • bezmetici
  • bezmeticita
plural
  • bezmeticiți
  • bezmeticiții
  • bezmeticite
  • bezmeticitele
genitiv-dativ singular
  • bezmeticit
  • bezmeticitului
  • bezmeticite
  • bezmeticitei
plural
  • bezmeticiți
  • bezmeticiților
  • bezmeticite
  • bezmeticitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bezmetici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bezmetici
  • bezmeticire
  • bezmeticit
  • bezmeticitu‑
  • bezmeticind
  • bezmeticindu‑
singular plural
  • bezmeticește
  • bezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bezmeticesc
(să)
  • bezmeticesc
  • bezmeticeam
  • bezmeticii
  • bezmeticisem
a II-a (tu)
  • bezmeticești
(să)
  • bezmeticești
  • bezmeticeai
  • bezmeticiși
  • bezmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • bezmeticește
(să)
  • bezmeticească
  • bezmeticea
  • bezmetici
  • bezmeticise
plural I (noi)
  • bezmeticim
(să)
  • bezmeticim
  • bezmeticeam
  • bezmeticirăm
  • bezmeticiserăm
  • bezmeticisem
a II-a (voi)
  • bezmeticiți
(să)
  • bezmeticiți
  • bezmeticeați
  • bezmeticirăți
  • bezmeticiserăți
  • bezmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • bezmeticesc
(să)
  • bezmeticească
  • bezmeticeau
  • bezmetici
  • bezmeticiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bezmeticit

etimologie:

  • Bezmetic + sufix -it.
    surse: DEX '09

bezmetici

  • 1. rar A umbla ca un bezmetic.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • bezmetic
    surse: DEX '98 DEX '09