14 definiții pentru bezea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bezeá sf [At: DEX2 / V: biz- / Pl: ~zele / E: fr baiser] 1 (Fam) Sărutare simbolică trimisă cu vârful degetelor. 2 Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr.

BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Familiar, de obicei în construcție cu verbele «a face», «a trimite») Sărutate trimisă cuiva cu vîrful degetelor. îmi făcea bezele și rîdea. VLAHUȚĂ, O. A. 447. 2. Un fel de prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr.

BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Fr. baiser.

BEZEÁ s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].

BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. (< fr. baiser)

BEZEÁ1 ~éle f. fam. Sărut trimis cuiva cu vârful degetelor. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser

BEZEÁ2 ~éle f. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser

bezea f. 1. semn de sărutare cu vârful degetelor (către o persoană depărtată): îi face bezele, versuri îi citește PANN; 2. un fel de prăjitură cu ouă și zahăr: cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. BAISER].

*bezeá f., pl. ele (fr. baiser, sărutare). Un fel de prăjitură din oŭă și lapte. Vulg. A face cuiva bezele, a-ĭ trimete sărutări cu mîna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bezeá (bezéle), s. f.1. Sărutare trimisă de departe, cu vîrfurile degetelor. – 2. Prăjitură din albuș de ou bătut cu zahăr. Fr. baiser, pronunțat normal bezé și asimilat la decl. f. apocopate, ca tc. perdeperdea.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, (de) la distanță, un sărut simbolic, cu vârful degetelor.

Intrare: bezea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bezea
  • bezeaua
plural
  • bezele
  • bezelele
genitiv-dativ singular
  • bezele
  • bezelei
plural
  • bezele
  • bezelelor
vocativ singular
plural

bezea

  • 1. familiar Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îmi făcea bezele și rîdea. VLAHUȚĂ, O. A. 447.
      surse: DLRLC
  • 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: