18 definiții pentru beregată gărigată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beregátă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) bele-, -răg-, -gău, -ghea-, ~guș, -rig-, birighia-, gher(e)beată, verig- / Pl: ~te, (Mol) -găți / E: ns cf srb berikat] (Pop) 1 Laringe Si: înghițitoare, gătită. 2 Parte a gâtului unde se află laringele. 3 Gât. 4 (Îe) A avea ~ ta curcanului A înghiți repede și nemestecat.

BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. sb. berikat.

BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. scr. berikat.

BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (La animale, popular și Ia oameni) Laringe, înghițitoare; p. ext. toată partea gîtului în care se află laringele; gîtlej. Schimba glasul, ca și cum ar fi avut în beregata cu omușor cît oul de gîscă, mai multe voci. PAS, L. I 73. Cocoșii s-auzeau peste tot satul, cîntind să-și rupă beregata. DELAVRANCEA, S. 51. Făt-Frumos... îi vîrî [balaurului] paloșul în gît pjnă în beregată. POPESCU, B. II 23. Simte cum degetele-i pătrund în mușchii grumazului strivindu-i, afundînd beregata, sfărîmînd încheietura cerbicii. CARAGIALE, O. I 361. Cu paloș s-apropia Să-i taie beregata. TEODORESCU, P. P. 565. ◊ Expr. A lua (pe cineva) de beregată = a trage (pe cineva) la răspundere. – Pl. și: beregăți (CAMILAR, N. I 180).

BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe, înghițitoare; p. ext. partea gâtului în care se află laringele; gâtlej. – Comp. sb. berikat.

BEREGÁTĂ ~e f. pop. 1) Parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale; laringe. 2) Cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator; gâtlej. * A lua pe cineva de ~ a) a trage pe cineva la răspundere; b) a forța pe cineva să accepte ceva. /<sb. berikat

beregată f. gâtlej (de om sau de pasăre): beregata curcanului. [Origină necunoscută].

beregátă f., pl. (vest) ate și (est) ățĭ (la Cdr. „cp. cu sîrb. berikat”). Gîtlej, traheie: l-a apucat de beregată și l-a gîtuit. – În Serbia ghiribițe, f. pl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beregátă (pop.) s. f., g.-d. art. beregátei; pl. beregáte

beregátă s. f., pl. beregáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEREGÁTĂ s. v. laringe.

BEREGÁTĂ s. v. gâtlej.

BEREGA s. (ANAT.) gîtlej, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beregátă (-ắți), s. f.1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ.

Intrare: beregată
beregată1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berega
  • beregata
plural
  • beregate
  • beregatele
genitiv-dativ singular
  • beregate
  • beregatei
plural
  • beregate
  • beregatelor
vocativ singular
plural
gărigată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beregată2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F61)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berega
  • beregata
plural
  • beregăți
  • beregățile
genitiv-dativ singular
  • beregăți
  • beregății
plural
  • beregăți
  • beregăților
vocativ singular
plural

beregată gărigată

  • 1. popular Parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: laringe înghițitoare 5 exemple
    exemple
    • Schimba glasul, ca și cum ar fi avut în beregata cu omușor cît oul de gîscă, mai multe voci. PAS, L. I 73.
      surse: DLRLC
    • Cocoșii s-auzeau peste tot satul, cîntind să-și rupă beregata. DELAVRANCEA, S. 51.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos... îi vîrî [balaurului] paloșul în gît pînă în beregată. POPESCU, B. II 23.
      surse: DLRLC
    • Simte cum degetele-i pătrund în mușchii grumazului strivindu-i, afundînd beregata, sfărîmînd încheietura cerbicii. CARAGIALE, O. I 361.
      surse: DLRLC
    • Cu paloș s-apropia Să-i taie beregata. TEODORESCU, P. P. 565.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gâtlej
    • 1.2. expresie A lua (pe cineva) de beregată = a trage (pe cineva) la răspundere.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A lua pe cineva de beregată = a forța pe cineva să accepte ceva.
      surse: NODEX

etimologie: