berchiță sf [At: BĂCESCU, P. 21 / Pl: ~țe / E: nct] (Iht; reg) 1 Boarță. 2 Lăteț.

BERCHIȚĂ sf. 🐟 = BELDIȚĂ.

berchiță f. Zool. V. beldiță.

beldiță sf [At: ANTIPA, F. I. 163 / Pl: ~țe / E: nct] (Iht) Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, pe părțile laterale cu două linii paralele întrerupte Si: (Mol) berchiță (Alburnoides bipunctatus) Cf behliță.

beldiță s.f. (iht.) Pește teleosteean de apă dulce, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, avînd pe părțile laterale dte două linii paralele întrerupte (Albumoides bipunctatus). • pl. -e. /etimol. nec.

beldiță f. Mold. pește cu corpul lungăreț, trăește numai în râurile de munte (Alburnus bipunctatus). [Și berchiță: cf. blehniță].

BERCHIȚĂ s. v. beldiță.

berchiță s. v. BELDIȚĂ.