14 definiții pentru berbecuț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

berbecuț, ~ă smf [At: ECONOMIA 90/19 / V: bărbăc~ / Pl: ~i, ~e / E: berbec + -uț] 1-2 (Șhp) Berbec (1) (mic) Si: berbecel (1-2). 3 Miel de un an. 4 (Orn; Mol; Buc) Becațină. 5 (Orn; rar) Berbecel (4) mare. 6 (Bot) Papură (Typha angustifolia).

berbecuț, -ă s.m., s.f. 1 Dim. al lui berbec; berbecel. 2 Miel de un an. 3 (ornit.) Becațină (Scolopax gallinula). 4 (bot.) Papură (Typha angustifolia). • pl. -i, -e. și (reg.) bărbăcuț s.m. /berbec + -uț.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec. Un om voinic, cu mustața scurtă, groasă, ca un corneci (= corn) de berbecuț, drept ca un brad. AGÎRBICEANU, S.P. 66. – Variantă: (Mold.) bărbăcúț (SADOVEANU, N. F. 6) s. m.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. 1. Diminutiv al lui berbec. 2. Becațină. [Var.: bărbăcúț s. m.]

berbecuț m. 1. berbece mic; 2. Mold. numele popular al becaținei (care nu cântă, ci sbiară ca berbecele).

berbecúț m. Berbec mic. Est. Becațină.

BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.

BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.

BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.

bărbăcúț sm vz berbecuț

bărbăcuț s.m. v. berbecuț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

berbecúț s. m., pl. berbecúți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BERBECÚȚ s. v. becață, becațină, berbecel, lupul-vrăbiilor, papură, sfrâncioc.

berbecuț s. v. BECAȚĂ. BECAȚINĂ. BERBECEL. LUPUL-VRĂBIILOR. PAPURĂ. SFRÎNCIOC.

Intrare: berbecuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbecuț
  • berbecuțul
  • berbecuțu‑
plural
  • berbecuți
  • berbecuții
genitiv-dativ singular
  • berbecuț
  • berbecuțului
plural
  • berbecuți
  • berbecuților
vocativ singular
plural
bărbăcuț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbăcuț
  • bărbăcuțul
  • bărbăcuțu‑
plural
  • bărbăcuți
  • bărbăcuții
genitiv-dativ singular
  • bărbăcuț
  • bărbăcuțului
plural
  • bărbăcuți
  • bărbăcuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

berbecuț, berbecuțisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui berbec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: berbecel
    • format_quote Un om voinic, cu mustața scurtă, groasă, ca un corneci (= corn) de berbecuț, drept ca un brad. AGÎRBICEANU, S.P. 66. DLRLC
  • 2. Becațină. DLRM
    sinonime: becațină
etimologie:
  • Berbec + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.