10 definiții pentru berbantlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

berbantlâc sn [At: ALECSANDRI, T. 1278 / V: ~lic / Pl: ~uri / E: berbant + -lâc] (Îfm) Fapte de berbant Si: berbantărie, berbănție, crailâc.

BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant; crailâc. – Din berbant + suf. -lâc.

berbantlâc n. ștrengărie: te-i fi dus prin lume după berbantlâcuri CR.

BERBANTLÎ́C, berbantlîcuri, s. n. (Familiar, depreciativ) Purtare, faptă, apucături de berbant; crailîc, ștrehgărie. Ca să afle și mai multe, [cucoana] da bacșișuri la slugi să-l iscodească; ba a pus chiar pe un frățior al ei să nu-l mai slăbească de pe urme, să-i descopere toate «berbantlîcurile dumnealui». CARAGIALE, O. II 225. Gîndeam că, te-i fi dus prin lume, după berbantlîcuri de-a tale. CREANGĂ, P. 314. Breee!... ce berbantlic!... îmi ia fata, îi mănîncă zestrea și sare garduri! ALECSANDRI, T. 1278.

berbantlî́c n., pl. urĭ (d. berbant; turc. berbadlyk, dezordine). Fam. Faptă de berbant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlâc s. n. (sil. mf. -bant-), pl. berbantlâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BERBANTLÂC s. v. crailâc.

Intrare: berbantlâc
berbantlâc substantiv neutru
  • silabație: ber-ban-tlâc, ber-bant-lâc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbantlâc
  • berbantlâcul
  • berbantlâcu‑
plural
  • berbantlâcuri
  • berbantlâcurile
genitiv-dativ singular
  • berbantlâc
  • berbantlâcului
plural
  • berbantlâcuri
  • berbantlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berbantlâc

  • 1. învechit familiar Purtare, faptă de berbant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crailâc ștrengărie 3 exemple
    exemple
    • Ca să afle și mai multe, [cucoana] da bacșișuri la slugi să-l iscodească; ba a pus chiar pe un frățior al ei să nu-l mai slăbească de pe urme, să-i descopere toate «berbantlîcurile dumnealui». CARAGIALE, O. II 225.
      surse: DLRLC
    • Gîndeam că te-i fi dus prin lume, după berbantlîcuri de-a tale. CREANGĂ, P. 314.
      surse: DLRLC
    • Breee!... ce berbantlîc!... Îmi ia fata, îi mănîncă zestrea și sare garduri! ALECSANDRI, T. 1278.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Berbant + sufix -lâc.
    surse: DEX '98 DEX '09