opțiuni
  • info

14 definiții pentru berbantlâc

din care

Explicative DEX

BERBANTLÂC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

BERBANTLÂC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

berbantlâc sn [At: ALECSANDRI, T. 1278 / V: ~lic / Pl: ~uri / E: berbant + -lâc] (Îfm) Fapte de berbant Si: berbantărie, berbănție, crailâc.

berbantlâc n. ștrengărie: te-i fi dus prin lume după berbantlâcuri CR.

berbăntlâc sn vz berbantlâc

berbantlîc s.n. (fam.) Purtare, faptă de berbant; (înv.) berbănție. • pl. -uri. /berbant + -lîc.

BERBANTLÎC (pl. -îcuri) sn. Purtare sau faptă de berbant, crailîc, desmățare: gîndeam că te-i fi dus prin lume după ~uri (CRG.).

BERBANTLÎC, berbantlîcuri, s. n. (Familiar, depreciativ) Purtare, faptă, apucături de berbant; crailîc, ștrehgărie. Ca să afle și mai multe, [cucoana] da bacșișuri la slugi să-l iscodească; ba a pus chiar pe un frățior al ei să nu-l mai slăbească de pe urme, să-i descopere toate «berbantlîcurile dumnealui». CARAGIALE, O. II 225. Gîndeam că, te-i fi dus prin lume, după berbantlîcuri de-a tale. CREANGĂ, P. 314. Breee!... ce berbantlic!... îmi ia fata, îi mănîncă zestrea și sare garduri! ALECSANDRI, T. 1278.

BERBANTLÎC, berbantlîcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant; crailîc. – Din berbant + suf. -lîc.

berbantlîc n., pl. urĭ (d. berbant; turc. berbadlyk, dezordine). Fam. Faptă de berbant.

Ortografice DOOM

berbantlâc (înv., fam.) (desp. -bant-lâc) s. n., pl. berbantlâcuri

berbantlâc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlâcuri

berbantlâc s. n. (sil. mf. -bant-), pl. berbantlâcuri

Sinonime

BERBANTLÂC s. v. crailâc.

berbantlîc s. v. CRAILÎC.

Intrare: berbantlâc
berbantlâc substantiv neutru
  • silabație: ber-bant-lâc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbantlâc
  • berbantlâcul
  • berbantlâcu‑
plural
  • berbantlâcuri
  • berbantlâcurile
genitiv-dativ singular
  • berbantlâc
  • berbantlâcului
plural
  • berbantlâcuri
  • berbantlâcurilor
vocativ singular —
plural —
berbăntlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbăntlâc
  • berbăntlâcul
plural
  • berbăntlâcuri
  • berbăntlâcurile
genitiv-dativ singular
  • berbăntlâc
  • berbăntlâcului
plural
  • berbăntlâcuri
  • berbăntlâcurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

berbantlâc, berbantlâcurisubstantiv neutru

  • 1. învechit familiar Purtare, faptă de berbant. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: berbănție crailâc ștrengărie
    • format_quote Ca să afle și mai multe, [cucoana] da bacșișuri la slugi să-l iscodească; ba a pus chiar pe un frățior al ei să nu-l mai slăbească de pe urme, să-i descopere toate «berbantlîcurile dumnealui». CARAGIALE, O. II 225. DLRLC
    • format_quote Gîndeam că te-i fi dus prin lume, după berbantlîcuri de-a tale. CREANGĂ, P. 314. DLRLC
    • format_quote Breee!... ce berbantlîc!... Îmi ia fata, îi mănîncă zestrea și sare garduri! ALECSANDRI, T. 1278. DLRLC
etimologie:
  • Berbant + -lâc. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.