3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

bengal a [At: DA / Pl: ~e / E: fr [feu de] Bengale] 1 (Îs) Foc ~ Foc de artificii. 2 Din Bengal.

bengal, -ă adj. 1 Foc bengal = foc de artificii, puternic și viu colorat. △ Fig. Îți par banalități, fantezii ușoare, un foc bengal de cuvinte (DEMETR.). 2 Bengalez. • pl. -i, -e. /<fr. [feu de] Bengale; cuv. hindi.

BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. (feu de) Bengale.

BENGÁL adj. n. (Numai în expr.) Foc bengal = foc de artificii, cu lumini puternice de diferite culori. (Fig.) Cînd optsprezece ani au rămas departe... «Florile Bosforului» îți par banalități, fantezii ușoare, un foc bengal de cuvinte. DEMETRESCU, O. 160.

BENGÁL, bengale, adj. n. (În expr.) Foc bengal = foc de artificii. – Fr. [Feu de] Bengale.

BENGÁL adj.n. Foc bengál = foc de artificii, puternic și viu colorat. [< fr. feu de Bengale].

BENGÁL adj. foc ~ = foc de artificii, puternic și viu colorat. (< fr. /feu de/ Bengale)

BENGÁL ~ă (~i, ~e): Foc ~ foc de artificii. /<fr. (feu de) Bengale

bengal a. din Bengal: foc bengal, un fel de artificiu, originar din India, luminos ca soarele.

Bengal n. 1. (Prezidenția), vastă regiune a Indiei engleze: 74.000.000 loc. cu cap. Calcuta; 2. (Golful), partea Oceanului Indian între Industan și Indochina.

*bengál, -ă adj. (fr. feu de Bengale, germ. bengalisches-feuer). Foc bengal, un fel de foc de artificiĭ care arde fără zgomot și cu o flacără colorată după voie (roșie, verde, galbenă ș.a.). Fig. Fam. Senzațional: duel cu foc bengal.

BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

bengalí [At: DA / A și: ~gáli / E: fr bengali] 1 smi (Rar) Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul albastru ori cafeniu, din India. 2-3 si, ain (Șîs Limbă ~) Limbă vorbită în Bengal. 4 ain Din Bengal.

bengali s.m. invar., adj.invar. 1 s.m. invar. (ornit.) (Nume dat mai multor) păsări mici, asemănătoare vrabiei, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, care trăiesc în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. 2 adj.invar. (lingv.) Limba bengali (și subst. f.) = limba indo-europeană, din ramura indo-iraniană, grupul indic de est, vorbită în Bengal (India) și în Bangladesh. • acc. și bengali. /<fr. bengali; cf. nm. pr. Bengal, regiune în India și Bangladesh.

BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali.

BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Bengal (regiune din India) s. propriu n.

bengal (foc ~) adj. m.; pl. f. bengale

!bengali1 (desp. -ga-li) adj. invar. (cuvinte ~)

bengali (-ga-li) / bengali3 (limbă) s. f.

bengali (-ga-li) / bengali1 (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengali / bengali

bengalí/bengáli s. m., adj. invar.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BENGAL, Golful sau Marea ~, golf al Oc. Indian, între Pen. Hindustan (la V) și Arh. Andaman și Nicobar (la E); c. 2,2 mil. km2. Ad. med.: 2.586 m; ad. max.: 4.519 m. Aici se varsă, printr-o deltă comună, fl. Gange și Brahmaputra. Navigație. Pescuit. Temp. medie a apei: 25-29°C. Salinitate: 30‰. Porturi pr.: Calcutta, Madras.

BENGALI (< Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).

BENGALUL DE VEST (WEST BENGAL), stat în E Indiei; 88,8 mii km2; 54,6 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Calcutta. Expl. de cărbune și min. de fier. Orez, iută și trestie de zahăr. Creșterea animalelor.

Intrare: bengal
adjectiv neutru (AN1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bengal
  • bengalul
  • bengalu‑
plural
  • bengale
  • bengalele
genitiv-dativ singular
  • bengal
  • bengalului
plural
  • bengale
  • bengalelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bengal (n.p.)
Bengal nume propriu
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bengal
  • Bengalul
plural
genitiv-dativ singular
  • Bengalului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bengali (adj.)
bengali2 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: ben-ga-li info
  • pronunție: bengali, bengali
adjectiv invariabil (I9)
  • bengali
  • bengal‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bengal, bengaleadjectiv neutru

  • chat_bubble (în) sintagmă Foc bengal = foc de artificii, cu lumini puternice de diferite culori. DLRLC DEX '09 DN
    • format_quote figurat Cînd optsprezece ani au rămas departe... «Florile Bosforului» îți par banalități, fantezii ușoare, un foc bengal de cuvinte. DEMETRESCU, O. 160. DLRLC
etimologie:

bengaliadjectiv invariabil

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.