11 definiții pentru benedicțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.
benedicțiune sf [At: HAMANGIU, C. C. XVI / Pl: ~ni / E: lat benedictio, -onis, fr bénédiction] (Bis) Binecuvântare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BENEDICȚIÚNE s.f. (Bis.) Grație, binecuvântare (solemnă). [< lat. benedictio, cf. fr. bénédiction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BENEDICȚIÚNE s. f. grație, binecuvântare (solemnă). (< lat. benedictio, fr. bénédiction)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benedicțiune f. binecuvântare solemnă: benedicțiunea religioasă e obligatoare la căsătorie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*benedicțiúne f. (lat. benedictio, -ónis. V. dicțiune). Binecuvîntare. – Și -ícție. V. maled-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benedicțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BENEDICȚIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
benedicțiune s. v. BINECUVÎNTARE. BLAGOSLOVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
benedicțiune
- surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba latină benedictio, -onissurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba franceză bénédictionsurse: DEX '09 DEX '98 DN