17 definiții pentru beligerant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

beligerant, ~ă [At: BRĂESCU, M. B. 43 / Pl: ~nți, ~e / E: fr belligérant, lat belligerans, -ntis] 1-2 snf a (Stat, armată etc.) care se află în stare de război.

beligerant, -ă adj. (despre state, armate etc.) Care se află în stare de război. ◊ (subst.) Între beligeranți s-a stabilit un armistițiu. • pl. -ți, -te. /<fr. belligérant, lat. belligĕrans, -ntis.

*BELIGERANT adj. și sm. 🎖️ Care poartă războiu, care ia parte la războiu: trata pe Greci mai mult ca beligeranți decît ca insurgenți (I.-GH.) [fr.].

BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Mai ales despre state, națiuni) Care se află în stare de război. Puteri beligerante.

BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis).

BELIGERANT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].

BELIGERANT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)

BELIGERANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant

beligerant a. care s’află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu.

*beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beligerant adj. m., pl. beligeranți; f. beligerantă, pl. beligerante

beligerant adj. m., pl. beligeranți; f. beligerantă, pl. beligerante

beligerant adj. m., pl. beligeranți; f. sg. beligerantă, pl. beligerante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)

BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)

Intrare: beligerant
beligerant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beligerant
  • beligerantul
  • beligerantu‑
  • beligerantă
  • beligeranta
plural
  • beligeranți
  • beligeranții
  • beligerante
  • beligerantele
genitiv-dativ singular
  • beligerant
  • beligerantului
  • beligerante
  • beligerantei
plural
  • beligeranți
  • beligeranților
  • beligerante
  • beligerantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beligerant, beligerantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.