17 definiții pentru beligerant
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
beligerant, ~ă [At: BRĂESCU, M. B. 43 / Pl: ~nți, ~e / E: fr belligérant, lat belligerans, -ntis] 1-2 snf a (Stat, armată etc.) care se află în stare de război.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beligerant, -ă adj. (despre state, armate etc.) Care se află în stare de război. ◊ (subst.) Între beligeranți s-a stabilit un armistițiu. • pl. -ți, -te. /<fr. belligérant, lat. belligĕrans, -ntis.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*BELIGERANT adj. și sm. 🎖️ Care poartă războiu, care ia parte la războiu: trata pe Greci mai mult ca beligeranți decît ca insurgenți (I.-GH.) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Mai ales despre state, națiuni) Care se află în stare de război. Puteri beligerante.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BELIGERANT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BELIGERANT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BELIGERANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
beligerant a. care s’află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
beligerant adj. m., pl. beligeranți; f. beligerantă, pl. beligerante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
beligerant adj. m., pl. beligeranți; f. beligerantă, pl. beligerante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beligerant adj. m., pl. beligeranți; f. sg. beligerantă, pl. beligerante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Beligerant ≠ nebeligerant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
beligerant, beligerantăadjectiv
- 1. Care se află în stare de război. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: războitor antonime: nebeligerant
- Armate beligerante. Puteri beligerante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- belligérant DEX '09 DEX '98 DN
- belligerans, -ntis DEX '09 DEX '98 DN