opțiuni
  • info

11 definiții pentru beligerant (persoană)

din care

Explicative DEX

BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

beligerant, -ă adj. (despre state, armate etc.) Care se află în stare de război. ◊ (subst.) Între beligeranți s-a stabilit un armistițiu. • pl. -ți, -te. /<fr. belligérant, lat. belligĕrans, -ntis.

*BELIGERANT adj. și sm. 🎖️ Care poartă războiu, care ia parte la războiu: trata pe Greci mai mult ca beligeranți decît ca insurgenți (I.-GH.) [fr.].

BELIGERANT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis).

BELIGERANT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].

BELIGERANT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)

BELIGERANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant

beligerant a. care s’află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu.

*beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante.

Sinonime

BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)

BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)

Intrare: beligerant (persoană)
beligerant2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beligerant
  • beligerantul
  • beligerantu‑
plural
  • beligeranți
  • beligeranții
genitiv-dativ singular
  • beligerant
  • beligerantului
plural
  • beligeranți
  • beligeranților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beligerant, beligerantăadjectiv
beligerantă, beligerantesubstantiv feminin
beligerant, beligerantesubstantiv neutru
beligerant, beligeranțisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană, stat, națiune) Care se află în stare de război. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: războitor antonime: nebeligerant
    • format_quote Armate beligerante. Puteri beligerante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Între beligeranți s-a stabilit un armistițiu. DEXI
    • format_quote Trata pe Greci mai mult ca beligeranți decît ca insurgenți. (I.-GH.) CADE
etimologie:
  • limba franceză belligérant DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
  • limba latină belligerans, -ntis DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.