10 definiții pentru behaviorism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEHAVIORÍSM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

behaviorísm sn [At: DEX2 / P: ~vi-o- / E: eg behaviorism, fr béhaviorisme] Teorie care pune la baza psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința Si: comportamentism.

BEHAVIORÍSM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențiată a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

BEHAVIORÍSM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare].

BEHAVIORÍSM s. n. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)

BEHAVIORÍSM n. Curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al acestei științe comportamentul exterior al individului, eliminând conștiința. /<fr. béhaviorism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĭ] (-vi-o-) s. n.

behaviorísm s. m. (sil. -vi-o-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEHAVIORÍSM s. (PSIH.) comportamentism.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEHAVIORÍSM (< fr. {i}; {s} engl. behaviour „comportament”) s. n. Curent psihologic întemeiat de psihologul american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cîmpul cercetării psihologice conștiința, fenomenele vieții psihice interioare.

Intrare: behaviorism
  • silabație: -vi-o-rism
  • pronunție: biheĭviorism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behaviorism
  • behaviorismul
  • behaviorismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • behaviorism
  • behaviorismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

behaviorism

  • 1. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: comportamentism

etimologie: