bederniță sf vz nabederniță

bederniță s.f. v. naberderniță.

BEDERNIȚĂ (pl. -ițe) sf. ⛪ Vestmînt bisericesc în patru colțuri pe care e pusă icoana învierii Domnului; ea se atîrnă de brîu, de un colț pe partea dreaptă; se întrebuințează de obiceiu numai de arhierei, dar astăzi se dă și preoților care au ranguri bisericești (🖼 432): bedernița iaste pînza cu care ștearse Hristos picioarele ucenicilor cînd le spălă picioarele la omovenie la Joi mari (PRV.-MB.) [NABEDERNIȚĂ].

bederniță f. partea decorativă a veșmintelor episcopale, simbolizând biruința asupra morții și nemurirea sufletului. [Vechiu-rom. nabederniță = slav. NABEDERĬNIȚA, din BEDRO, coapsă, ornatul acoperind această parte a corpului].

bedérniță V. nabederniță.

nabeder sn vz nabederniță

nabederniță sf [At: (sec. XVIII) MAG. IST. IV, 265 / V: nabeder sn, (înv) neb~, nebedernică, bederniță / Pl: ~țe / E: slv набєдрьница] (Bis) Țesătură de formă pătrată, brodată cu fir, pe care este reprezentată scena Învierii și pe care o poartă la brâu arhiereii și unii preoți, la ceremonii.

nebedernică sf vz nabederniță

nebederniță sf vz nabederniță

NABEDERNIȚĂ 👉 BEDERNIȚĂ.

NEBEDERNIȚĂ 👉 BEDERNIȚĂ.

nabedérniță f., pl. e (vsl. nabedrĭnica și nabedrĭnikŭ, șervețel, basma, d. bedro, bg. bedra, șold; bg. rus. nabédrennik, nabederniță). Un ornament de forma unuĭ pătrat brodat cu fir, cu canafurĭ la colțurĭ, și pe care e pusă icoana învieriĭ luĭ Hristos, ĭar arhiereiĭ și preuțiĭ maĭ marĭ în rang, la marile ceremoniĭ, îl poartă atîrnat de brîŭ la dreapta. – Și nebed- (Mold.) și bedérniță (Munt.).

nebedérniță V. nabederniță.

nabederniță s. f., g.-d. art. nabederniței; pl. nabedernițe

nabederniță (rar) s. f., g.-d. art. nabederniței; pl. nabedernițe

nabederniță s. f., g.-d. art. nabederniței; pl. nabedernițe

bederniță (bedernițe), s. f. – Veșmînt bisericesc în formă de șal pe care este brodată Învierea. Este purtat numai de preoții care au anumite funcții în ierarhia ecleziastică. – Var. nabederniță. V. bg. nabedrĭnca, de la bedro „femur”, deoarece se poartă legată la brîu.

bederniță, bedernițe s. f. Piesă din veșmintele arhiereului, în formă de romb și având brodată pe ea cu fir scena Învierii sau o cruce, care se leagă cu un șnur după gât și care atârnă la nivelul genunchiului drept, simbolizând sabia spirituală cu care trebuie înarmat arhiereul; se acordă și preoților pentru merite deosebite, o dată cu rangul onorific de iconom stavrofor. [Var.: nabeder s. n., nabederniță, nebedernică, s. f.]. – din sl. nabedrĭnița.

nabeder s. n. v. bederniță.

nabederniță s. f. v. bederniță.

nebederniță s. f. v. bederniță.