BEDERNIȚĂ (pl. -ițe) sf. ⛪ Vestmînt bisericesc în patru colțuri pe care e pusă icoana învierii Domnului; ea se atîrnă de brîu, de un colț pe partea dreaptă; se întrebuințează de obiceiu numai de arhierei, dar astăzi se dă și preoților care au ranguri bisericești (🖼 432): bedernița iaste pînza cu care ștearse Hristos picioarele ucenicilor cînd le spălă picioarele la omovenie la Joi mari (PRV.-MB.) [NABEDERNIȚĂ].