16 definiții pentru becațină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becați sf [At: DOMBROWSKI, P. 328 / Pl: ~ne / E: fr bécassine (după becață)] 1 Becață (Capella). 2 (Îs) ~ mare sau dublă Pasărea Gallinago major. 3 (Îs) ~ mică sau surdă Pasărea Gallinago gallinula.

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Sităruș. La apropierea noastră zburau becaține. SADOVEANU, N. F. 27.

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine.

BECAȚÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică. [< fr. becassine].

BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine)

BECAȚÍNĂ ~e f. v. BECAȚĂ. /<fr. bécassine

becațină f. berbecuț, pasăre asemenea becațului, dar mai mică (Scolopax gallinula)(= fr. bécassine).

*becațínă f., pl. e (d. becață, după fr. bécassine). Un fel de becață mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

becațínă s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BECAȚÍNĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.

BECAȚI s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BECAȚÍNĂ (după fr. becassine) s. f. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj în România, cu ciocul lung, drept, subțire și flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben și negru, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiunile mlăștinoase (Gallinago); becață.

Intrare: becațină
becațină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becați
  • becațina
plural
  • becaține
  • becaținele
genitiv-dativ singular
  • becaține
  • becaținei
plural
  • becaține
  • becaținelor
vocativ singular
plural

becațină

etimologie: