bazofil, ~ă sn, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr basophile] 1-2 (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici.

bazofíl, -ă adj., s.n. (biol.) (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. • pl. -i, -e. /<fr. basophile; cf. gr. βαζα „bază”, ατρασ „atras”.

BAZOFIL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

BAZOFIL, -Ă adj., s. n. (leucocită) cu afinitate pentru coloranți bazici. (< fr. basophile)

bazofil adj. m., pl. bazofili; f. bazofilă, pl. bazofile

bazofil adj. m., pl. bazofili; f. bazofilă, pl. bazofile

bazofil adj. m., pl. bazofili; f. sg. bazofilă, pl. bazofile

BAZO- „mers, deplasare; baze, bazic”. ◊ gr. basis „mers, deplasare, sprijin, bază” > fr. baso-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bazo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., leucocit bazofil; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., absența leucocitelor bazofile din sînge; ~eritrocit (v. eritro-, v. -cit), s. n., globulă roșie cu punctații bazofile, care apare în intoxicațiile cu plumb; ~fil (v. -fil₁), adj., care are afinitate pentru coloranții bazici; ~filemie (v. -fil₁, v. -emie), s. f., ansamblul leucocitelor bazofile din sînge; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Afinitate pentru coloranții bazici. 2. Creștere excesivă a numărului de leucocite bazofile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a cădea din mers.