bazarghidean sm vz pazarghidean

‡BAZARGHIDEAN, ‡PAZARGHIDEAN sm. 🔎 Cel însărcinat cu cheltuelile trebuincioase, mai ales vorb. de Turcii cari veneau în țară să cumpere lucruri de export [tc. bazare-giden].

PAZARGHIDEAN, pazarghideni, s. m. (Înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden.

pazarghian sn vz pazarghidean

pazarghidan sn vz pazarghidean

pazarghidean, ~ă smf [At: NECULCE, L. 301 / V: ba~, bazarghiden, ~ian, ~dan, ~den / Pl: ~deni / E: tc pazara-giden] (Trî) Persoană care se ocupă cu achizițiile de mărfuri, cu aprovizionarea cu alimente într-o gospodărie, care făcea cumpărăturile pentrualții sau servea ca intermediar într-o tranzacție.

pazarghiden sn vz pazarghidean

PAZARGHIDEAN, pazarghideni, s. m. (Turcism înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-gidea.

PAZARGHIDAN, pazarghidani, s. m. (Turcism învechit) Om de afaceri (mai ales turc), agent comercial; samsar, misit. La fiecare poartă era cîte o șandrama... în care se adăpostea cîte un servitor pus acolo de pazarghidan. GHICA, S. 31. – Variantă: pazarghidean (FILIMON, C. 90) s. m.

PAZARGHIDEAN s. m. v. pazarghidan.

PAZARGHIDAN, pazarghidani, s. m. (Turcism înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Tc. pazar-giden.

pazarghidean m. comisionar pentru târgueală (în vremea ciumei lui Caragea): la fiecare poartă era câte o șandrama..., în care se adăpostia câte un servitor pus acolo pazarghidean. GHICA. [Turc. PAZAREGHIDEN, târguitor].

pazarghideán și -dén m., pl. enĭ (turc. pazaregiden, care se duce în bazar). Sec. 19. Servitor pus să tîrguĭască în locu stăpînuluĭ (cum a fost maĭ ales în timpu cĭumeĭ luĭ Caragea, care a domnit în Țara Românească de la 1812-1818). – Și baz-.

pazarghidean (înv.) s. m., pl. pazarghideni

pazarghidean (înv.) s. m., pl. pazarghideni

pazarghidean s. m., pl. pazarghideni