batolit sm [At: DEX² / Pl: -iți / E: fr batholite] Masiv de rocă intruzivă rezultată prin răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre.

batolít s.m. (geol.) Rocă în formă de masiv, care a luat naștere prin răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre. • pl. -ți. /<fr. batholite.

BATOLIT s. m. Rocă în formă de masiv. – Fr. batholite.

BATOLIT s.m. Rocă intruzivă în formă de masiv, care a luat naștere prin răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre. [< fr. batholithe, cf. gr. bathos – adîncime, lithos – piatră].

BATOLIT s. m. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre. (< fr. batholite)

!batolit s. n., pl. batolite

batolit s. m., pl. batoliți

batolit s. m., pl. batoliți

BATO-₁ „adîncime, profunzime”. ◊ gr. bathos „adînc, profund” > fr. batho-, engl. id., germ. id. > rom. bato-. □ ~crom (v. -crom), s. n., efect produs de o grupare de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de adîncime; ~ide (v. -id), s. n. pl., pești selacieni din jurasic, adaptați la viața bentonică, avînd corpul turtit dorsoventral și coada heterocercă; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă intruzivă sub formă de masiv imens înrădăcinat în adîncul scoarței terestre; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor.

BATOLÍT (< fr. {i}; gr. bathos „adîncime” + lithos „piatră”) s. m. Formă de zăcămînt a rocilor magmatice intruzive, care se prezintă în mase imense în scoarța Pămîntului, cu baza foarte largă, profund înrădăcinată în aceasta. B. ocupă suprafețe de peste 100 km², are pereții abrupți și înclinați divergent spre adîncime și acoperișul sub formă de cupolă. Prin eroziunea rocilor înconjurătoare, b. poate ieși la suprafață.