batocrom sn [At: DN³ / E: fr bathochrome] Efect de închidere a culorii unei substanțe organice, produs de o grupare de atomi introduși în moleculele acesteia.

batocróm s.n. (fiz.) Efect de închidere a culorii unei substanțe, produs de un grup de atomi introduși în molecula substanței respective. • /<fr. bathochrôme; cf. gr. βατο „adîncime”, cηρομε „culoare”,

BATOCROM s.n. Efect produs de o grupare de atomi, care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia. [< fr. bathochrôme, cf. gr. bathos – adîncime, chroma – culoare].

BATOCROM s. n. efect produs de o grupare de atomi, care, introdusă în molecula unei substanțe organice, determină închiderea culorii acesteia. (< fr. bathocrôme)

batocrom (desp. -to-crom) s. n.

batocrom (-to-crom) s. n.

batocrom s. n. (sil. -crom)

BATO-₁ „adîncime, profunzime”. ◊ gr. bathos „adînc, profund” > fr. batho-, engl. id., germ. id. > rom. bato-. □ ~crom (v. -crom), s. n., efect produs de o grupare de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de adîncime; ~ide (v. -id), s. n. pl., pești selacieni din jurasic, adaptați la viața bentonică, avînd corpul turtit dorsoventral și coada heterocercă; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă intruzivă sub formă de masiv imens înrădăcinat în adîncul scoarței terestre; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor.