3 intrări
13 definiții

Explicative DEX

BATIR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

BATIR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

batir2 sn [At: LTR / Pl: ~e / E: nct] Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat.

bâti vt [At: CĂTANĂ, P. I, 7 / Pzi: ~tesc / E: bâtă] (Ban; rar; gmț) A bate cu bâta.

batir s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, mai gros decît ața de cusut, care este folosit la însăilat. • pl. -e. /<fr. bâtir.

BATIR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor și puțin mai gros decît ața de cusut, întrebuințat la însăilat; ață de însăilat.

BATIR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decît ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bîtir.

BATIR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].

BATIR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)

BATIR ~e n. Fir de bumbac format din câteva fire simple, întrebuințat la însăilat. /Orig. nec.

Ortografice DOOM

batir (ață) (înv.) s. n., pl. batire

batir (ață) (înv.) s. n., pl. batire

batir s. n., pl. batire

Etimologice

batir (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.

Intrare: batir
batir1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batir
  • batirul
  • batiru‑
plural
  • batire
  • batirele
genitiv-dativ singular
  • batir
  • batirului
plural
  • batire
  • batirelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bâti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâti
  • bâtire
  • bâtit
  • bâtitu‑
  • bâtind
  • bâtindu‑
singular plural
  • bâtește
  • bâtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâtesc
(să)
  • bâtesc
  • bâteam
  • bâtii
  • bâtisem
a II-a (tu)
  • bâtești
(să)
  • bâtești
  • bâteai
  • bâtiși
  • bâtiseși
a III-a (el, ea)
  • bâtește
(să)
  • bâtească
  • bâtea
  • bâti
  • bâtise
plural I (noi)
  • bâtim
(să)
  • bâtim
  • bâteam
  • bâtirăm
  • bâtiserăm
  • bâtisem
a II-a (voi)
  • bâtiți
(să)
  • bâtiți
  • bâteați
  • bâtirăți
  • bâtiserăți
  • bâtiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâtesc
(să)
  • bâtească
  • bâteau
  • bâtiră
  • bâtiseră
Intrare: bâtire
bâtire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâtire
  • bâtirea
plural
  • bâtiri
  • bâtirile
genitiv-dativ singular
  • bâtiri
  • bâtirii
plural
  • bâtiri
  • bâtirilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

batir, batiresubstantiv neutru

  • 1. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
etimologie:

bâti, bâtescverb

etimologie:
  • bâtă MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.