batir² sn [At: LTR / Pl: ~e / E: nct] Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat.

batir s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, mai gros decît ața de cusut, care este folosit la însăilat. • pl. -e. /<fr. bâtir.

BATIR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor și puțin mai gros decît ața de cusut, întrebuințat la însăilat; ață de însăilat.

BATIR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decît ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bîtir.

BATIR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].

BATIR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)

BATIR ~e n. Fir de bumbac format din câteva fire simple, întrebuințat la însăilat. /Orig. nec.

batir (ață) (înv.) s. n., pl. batire

batir (ață) (înv.) s. n., pl. batire

batir s. n., pl. batire

batir (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.