10 definiții pentru batir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

batír2 sn [At: LTR / Pl: ~e / E: nct] Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat.

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor și puțin mai gros decît ața de cusut, întrebuințat la însăilat; ață de însăilat.

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bâtir.

BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].

BATÍR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)

BATÍR ~e n. Fir de bumbac format din câteva fire simple, întrebuințat la însăilat. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.

Intrare: batir
batir1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batir
  • batirul
  • batiru‑
plural
  • batire
  • batirele
genitiv-dativ singular
  • batir
  • batirului
plural
  • batire
  • batirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

batir

  • 1. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: