batimetrie sf [At: DEX² / E: fr bathymétrie] Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri, râuri etc. corectat(ă)

batimetrie s.f. 1 (hidrol.) Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adîncimii apei în oceane, mări, lacuri, rîuri etc. 2 Distribuție pe verticală a organismelor care trăiesc într-un anumit mediu. • g.-d. -iei. /<fr. bathymétrie; cf. gr. βατι „adîncime”, μετριε „măsură”.

BATIMETRIE s.f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea adîncimii apei în mări, lacuri și rîuri. [Gen. -iei. / < fr. bathymétrie].

BATIMETRIE s. f. 1. ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în ocean, mări, lacuri și râuri. 2. distribuție pe verticală a organismelor dintr-un anumit mediu. (< fr. bathymétrie)

BATIMETRIE f. Tehnică de măsurare a adâncimii apei în mări și oceane. [Art. batimetria; G.-D. batimetriei; Sil. -tri-e] /<fr. bathymétrie

batimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. batimetria, g.-d. batimetrii, art. batimetriei

batimetrie (-me-tri-) s. f., art. batimetria, g.-d. batimetrii, art. batimetriei

batimetrie s. f. (sil. -tri-), art. batimetria, g.-d. batimetrii, art. batimetriei

BATI- „adînc, profund, situat jos”. ◊ gr. bathys „adînc, profund” > fr. bathy-, germ. id., engl. id., it. bati- > rom. bati-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., poziție coborîtă a inimii; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție adîncă realizată cu ajutorul unui instrument chirurgical; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate profundă mioarticulară; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., coborîre a stomacului din poziția normală în abdomenul inferior; ~graf (v. -graf), s. n., instrument care măsoară și care înregistrează adîncimea mărilor și oceanelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare a adîncimilor mărilor și oceanelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă înregistrată la batigraf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu măsurarea adîncimii apei din mări, lacuri și rîuri. 2. Distribuție pe verticală a organismelor care trăiesc într-un anumit mediu; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară adîncimea apelor din mări, lacuri și rîuri; ~pelagic (v. pelagic), adj., referitor la zonele oceanice de mare adîncime; ~pnee (v. -pnee), s. f., respirație profundă; ~reometru (v. reo-, v. -metru₁), s. n., instrument care înregistrează continuu direcția și viteza curenților marini; ~scaf (v. -scaf), s. n., aparat submersibil autonom folosit în explorări oceanografice la mari adîncimi; ~sferă (v. -sferă), s. f., cabină sferică, legată cu un cablu de nava-bază, înzestrată cu echipament pentru cercetări submarine; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., aparat care înregistrează temperatura apei pînă la adîncimea de 200 m.