2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni

Intrare: bastarnă
bastarnă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastarnă
  • bastarna
plural
  • bastarne
  • bastarnele
genitiv-dativ singular
  • bastarne
  • bastarnei
plural
  • bastarne
  • bastarnelor
vocativ singular
plural
Intrare: bastarn (adj.)
bastarn2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastarn
  • bastarnul
  • bastarnu‑
  • bastarnă
  • bastarna
plural
  • bastarni
  • bastarnii
  • bastarne
  • bastarnele
genitiv-dativ singular
  • bastarn
  • bastarnului
  • bastarne
  • bastarnei
plural
  • bastarni
  • bastarnilor
  • bastarne
  • bastarnelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bastarn (adj.)

  • 1. Care aparținea bastarnilor, privitor ia bastarni.
    surse: DEX '09

etimologie:

bastarn, -ă (persoană) bastarn bastarnă

  • 1. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (secolul II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci.
    surse: DEX '09

etimologie: