BASIDIOMICETĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă făcând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycète.

basidiomicetă sf [At: DEX² / P: ~di-o~ / Pl: ~te / E: fr basidiomyètes] 1 (Lpl) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii. 2 (Lsg) Ciupercă din această clasă.

basidiomicétă s.f. (bot.; la pl.) Clasă de ciuperci saprofite și parazite, cu sporii la exterior, pe basidii, care cuprinde specii comestibile, specii otrăvitoare și specii care produc boli la plante; (și la sg.) plantă care face parte din această clasă. • scris și bazidiomicetă. sil. -di-o. pl. -e. /<fr. basidiomycète.

BASIDIOMICETĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă facând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycètes.

bazidiomicétă s.f. v. basidiomicetă.

BAZIDIOMICETE s.f. pl. Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiomycètes].

BAZIDIOMICETE s. f. pl. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulțesc prin bazidiospori. (< fr. basidiomycètes)

basidiomicetă (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicetei; pl. basidiomicete

basidiomicetă (-di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicetei; pl. basidiomicete

basidiomicetă s. f. (sil. -di-o-), pl. basidiomicete

bazidiomicete s. f. pl. (sil. -di-o-)

BAZIDIO- „bazidie”. ◊ gr. basidion „bază mică” > fr. basidio-, germ. id., engl. id. > rom. bazidio-. □ ~carp (v. -carp), s. n., organ de fructificație care produce bazidiospori; ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., Care poartă bazidii. 2. s. n., Suport al bazidiilor; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii.