barograf sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 167 / Pl: ~e / E: fr barographe] (Teh) Aparat care înregistrează presiunea (la sol sau într-un aparat de zbor), în funcție de timp.

barográf s.n. (fiz.) Barometru care înregistrează automat curba înălțimilor atinse de un avion. • pl. -e. /<fr. barographe.

*BAROGRAF (pl. -fe) sn. 📻 – BAROMETRU ÎNREGISTRATOR [fr.].

BAROGRAF, barografe, s. n. Aparat care înregistrează în mod automat presiunea atmosferică la sol sau într-un vehicul aerian.

BAROGRAF, barografe, s. n. Aparat care înregistrează în mod automat presiunea atmosferică la sol sau într-un vehicul aerian. – Fr. barographe (< gr.).

BAROGRAF s.n. Barometru înregistrator. [< fr. barographe, cf. gr. baros – greutate, graphein – a scrie].

BAROGRAF s. n. barometru înregistrator. (< fr. barographe)

BAROGRAF ~e n. Barometru înregistrator. /<fr. barographe

barograf (desp. -ro-graf) s. n., pl. barografe

barograf (-ro-graf) s. n., pl. barografe

barograf s. n. (sil. -graf), pl. barografe

BAROGRAF barometru înregistrator instalat la bordul aeronavelor în vederea urmăririi înălțimii la care se realizează zborul față de nivelul mării, pe o durată de timp oarecare. Barograful funcționează pe principiul diferenței de presiune fiind alcătuit dintr-o capsulă aneroidă și un tambur cilindric pus în mișcare de un mecanism de ceasornic. Pe tambur este aplicată o barogramă (v.) pe care un sistem de pârghii înregistrează deformările capsulei aneroide în funcție de presiunea atmosferică.

BARO- „greutate, presiune”. ◊ gr. baros „greutate, presiune” > fr. baro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. baro-. □ ~clin (v. -clin), adj., referitor la calitatea distribuției presiunii și a densității unei mase gazoase sau a aerului atmosferic; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care însămînțarea se realizează pe loc, prin simpla cădere a semințelor; ~corie (~chorie) (v. -corie₂), s. f., însămînțare pe areal propriu, datorită greutății fructelor și semințelor; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre viețuitoare) capabil să trăiască la presiuni mari; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) capabil să trăiască la presiuni atmosferice reduse; ~foreză (v. -foreză), s. f., difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., posibilitatea de a aprecia, fără a vedea, greutatea obiectelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează presiunea atmosferice; sin. barometrograf^[1]; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă variațiile presiunii atmosferice înregistrate la barograf; ~lit (v. -lit₁), s. n., carbonat natural de bariu; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea presiunii atmosferice; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., anestezie generală realizată prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decît cea atmosferică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice; ~stat (v. -stat), s. n., aparat care servește la menținerea unei presiuni constante; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Sensibilitate a organismelor la modificările presiunii mediului ambiant. 2. Stimulare a celulelor vii prin modificarea presiunii mediului în care se găsesc; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli cu ajutorul unor presiuni determinante sau al aerului comprimat; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., barotermometru înregistrator; ~termohigrometru (v. termo-, v. higro-, v. -metru₁), s. n., aparat care înregistrează simultan variațiile presiunii, ale temperaturii și ale umezelii; ~termometru (v. termo-, v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară concomitent presiunea atmosferică și temperatura aerului; ~trop (v. -trop), adj., (referitor la distribuția presiunii și a densității) în care suprafețele atmosferice sînt izobare.