3 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

baritón sm [At: CERNE, D. M. 105 / A: baríton / Pl: ~i / E: fr baryton] 1 Voce bărbătească între tenor și bas. 2 Cântăreț cu astfel de voce. 3 Nume complementar dat unor instrumente muzicale (saxhom, saxofon, saransafon) care au extensiunea (sau joacă în orchestră un rol analog cu cel al) baritonului în corul vocal.

BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

BARITÓN, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n.1 (Numai la sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2 Cîntăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. Un domn mustăcios și vînjos se urcă la tribună și citi cu voce mîndră de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei întrebuințate de automobile. REBREANU, R. II 36. 3 Instrument de alamă (ca saxofonul), care are în orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. – Accentuat și: baríton.

BARÍTON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. 3. Instrument de alamă care are într-o orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baritón] – It. baritono (fr. barytone).

BARÍTON s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].

BARITÓN / BARÍTON I. s. m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s. n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)

BARITÓN2 ~i m. Cântăreț care are vocea cu registrul intermediar între tenor și bas. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton

BARITÓN1 ~oáne n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton

bariton m. 1. voce care dă note grave, intermediară între bas și tenor; 2. instrument de muzică cu coarde.

*baritón m. (vgr. barýtonos, d. barýs, greŭ, și tonos, ton). Muz. Voce intermediară între tenor și bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alamă, puțin maĭ mic decît basu.

bas-baríton s. m. (muz.) Voce bărbătească intermediară între cea de bas și cea de bariton ◊ „Vocea sa generoasă de bas-bariton a sunat la sfârșitul spectacolului tot atât de odihnită și de proaspătă ca și la început.” I.B. 26 I 61 p. 2 (din bas + bariton; FC I 53; D.Muz.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baritón2 (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

!baríton1 (cântăreț) s. m., pl. barítoni

baritón / baríton (registru al vocii bărbătești) s.n. baritóni / barítoni

baritón / baríton (cântăreț) s.m., pl. baritóni / barítoni

baritón (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

bas-baríton s. m., pl. bași-barítoni


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barítón (baritoni), s. m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton.Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bariton (< gr. βαρύς „greu, grav” și τόνος, „sunet”) I. 1. Voce (1) bărbătească intermediară între tenor (1) și bas (I, 1), cu registrul (I) La1 – la. Denumirea a apărut în sec. 17 când Viadana, apoi Praeteorius, îl notează ca partidă* a 2-a de jos în corul pentru voci grave. Haendel îl folosește în operă*: pentru frumusețea timbrului*, care îmbină noblețea și puterea basului cu strălucirea tenorului, începând de la Mozart (Don Giovanni) este utilizat pentru marile roluri de caracter*. Scenic se conturează mai multe tipuri: b. liric – numit și t.-b. (fr.) martin, belle-taille, (germ.) spiel-Baryton – (Figaro, Papageno, Wolfram, Germont); b. dramatic sau veridan – (Rigoletto, Amonastro, Hans Sachs, Wozzek, Oedip) și b. grav (Wotan, Telramund). Baritoni români celebri: D. Popovici-Bayreuth, J. Athanasiu, P. Ștefănescu-Goangă, N. Herlea, D. Iordăchescu. II. 1. (ortografiat și Baryton) Tip din S Germaniei de viola da gamba* din sec. 17-18. Avea 6-7 coarde, Întinse peste tastieră* (acordate în Mi La re sol si mi1), acționate cu ajutorul arcușului*, și 7-24 coarde simpatice*, întinse sub tastieră (acordate diatonic* sau cromatic*). Partida* era notată în cheia* fa, de tenor sau sol, după necesitate. Notele în cheia sol se citeau cu o octavă* mai jos. J. Haydn a compus cca. 200 de lucrări pentru b. 2. Eufoniu (2). III. Cheie de b., denumire a cheii de fa* de pe linia a treia a portativului*.

Intrare: bariton (cântăreț)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bariton
  • baritonul
  • baritonu‑
plural
  • baritoni
  • baritonii
genitiv-dativ singular
  • bariton
  • baritonului
plural
  • baritoni
  • baritonilor
vocativ singular
  • baritonule
  • baritone
plural
  • baritonilor
Intrare: bariton (voce, instrument)
bariton2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bariton
  • baritonul
  • baritonu‑
plural
  • baritoane
  • baritoanele
genitiv-dativ singular
  • bariton
  • baritonului
plural
  • baritoane
  • baritoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: bas-bariton
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonul
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonii
genitiv-dativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonului
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonilor
vocativ singular
  • bas-baritonule
plural
  • bași-baritonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bariton (cântăreț)

  • 1. Cântăreț a cărui voce se plasează în registrul de bariton.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un domn mustăcios și vînjos se urcă la tribună și citi cu voce mîndră de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei întrebuințate de automobile. REBREANU, R. II 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

bariton (voce, instrument)

  • 1. (numai) singular Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător vocii de bariton.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: