12 definiții pentru bariton (voce, instrument)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

BARITÓN, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n.1 (Numai la sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2 Cîntăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. Un domn mustăcios și vînjos se urcă la tribună și citi cu voce mîndră de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei întrebuințate de automobile. REBREANU, R. II 36. 3 Instrument de alamă (ca saxofonul), care are în orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. – Accentuat și: baríton.

BARÍTON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. 3. Instrument de alamă care are într-o orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baritón] – It. baritono (fr. barytone).

BARÍTON s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].

BARITÓN / BARÍTON I. s. m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s. n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)

BARITÓN1 ~oáne n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și baríton] /<it. baritono, fr. baryton

bariton m. 1. voce care dă note grave, intermediară între bas și tenor; 2. instrument de muzică cu coarde.

*baritón m. (vgr. barýtonos, d. barýs, greŭ, și tonos, ton). Muz. Voce intermediară între tenor și bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alamă, puțin maĭ mic decît basu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baritón2 (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

baritón (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

baritón / baríton (registru al vocii bărbătești) s.n. baritóni / barítoni

Intrare: bariton (voce, instrument)
bariton2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bariton
  • baritonul
  • baritonu‑
plural
  • baritoane
  • baritoanele
genitiv-dativ singular
  • bariton
  • baritonului
plural
  • baritoane
  • baritoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bariton (voce, instrument)

  • 1. (numai) singular Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător vocii de bariton.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: