BARITON, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată bariton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: bariton] – Din it. baritono, fr. baryton.

bariton s.n., s.m. (muz.) 1 s.n. (Registru de) voce bărbătească intermediară între tenor și bas. 2 s.m. Cîntăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3 s.n. Instrument de suflat din alamă, care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului într-un cor. • acc. și bariton, pl. n. -oane, -uri, m. -i. /<it. baritono, fr. baryton; cf. gr. βαριτον „care sună grav”.

*BARITON sm. 🎼 1 Vocea mijlocie de bărbat între tenor și bas ¶ 2 Vechiu instrument muzical, de mărimea unui violoncel, cu 7 coarde sub care erau întinse și alte 9-24 coarde de metal care vibrau și ele cînd se cînta din instrument ¶ 3 Instrument de alamă de genul saxofonului (🖼 382) [it.].

BARITON, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: bariton] – Din it. baritono, fr. baryton.

BARITON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n.1 (Numai la sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2 Cîntăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. Un domn mustăcios și vînjos se urcă la tribună și citi cu voce mîndră de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei întrebuințate de automobile. REBREANU, R. II 36. 3 Instrument de alamă (ca saxofonul), care are în orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. – Accentuat și: bariton.

BARITON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. Cîntăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. 3. Instrument de alamă care are într-o orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: bariton] – It. baritono (fr. barytone).

BARITON s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cîntăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, avînd în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].

BARITON / BARITON I. s. m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s. n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)

BARITON¹ ~oane n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor și bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [Acc. și bariton] /<it. baritono, fr. baryton

bariton m. 1. voce care dă note grave, intermediară între bas și tenor; 2. instrument de muzică cu coarde.

*baritón m. (vgr. barýtonos, d. barýs, greŭ, și tonos, ton). Muz. Voce intermediară între tenor și bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alamă, puțin maĭ mic decît basu.

bariton² (instrument muzical) s. n., pl. baritoane

bariton² (instrument muzical) s. n., pl. baritoane

bariton (instrument muzical) s. n., pl. baritoane

bariton / bariton (registru al vocii bărbătești) s.n. baritoni / baritoni