BARIMETRIE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. – Din fr. barymétrie.

barimetrie sf [At: LTR / Pl: (nob) ~rii / E: fr barymétrie] (Teh) Apreciere a greutății animalelor vii pe bază de măsurători.

barimetríe s.f. (zool.) Determinare aproximativă a greutății animalelor vii prin calcularea dimensiunilor corpului și organelor lor. • g.-d. -iei. /<fr. barymétrie; cf. gr. βαρι „greutate”, μετριε „măsură”,

BARIMETRIE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii prin calcularea dimensiunilor corpului și organelor lor. – Din fr. barymétrie.

BARIMETRIE s. f. Apreciere a greutății vii a animalelor pe bază de măsurători. – Fr. barymétrie.

BARIMETRIE s.f. Determinare a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. [Gen. -iei. / < fr. barymétrie, cf. gr. barys – greu, metron – măsură].

BARIMETRIE s. f. aprecierea greutății animalelor vii pe bază de măsurători. (< fr. barymétrie)

barimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. barimetria, g.-d. barimetrii, art. barimetriei

barimetrie (-me-tri-) s. f., art. barimetria, g.-d. barimetrii, art. barimetriei

barimetrie s. f. (sil. -tri-), art. barimetria, g.-d. barimetrii, art. barimetriei

BARI- „greutate, presiune”. ◊ gr. barys „greu, profund” > fr. bary-, engl. id., germ. id., it. bari- > rom. bari-. □ ~centru (v. -centru), s. n., 1. Punctul de întîlnire a medianelor unui triunghi. 2. Centru de greutate; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., bariglosie*; ~giroscop (v. giro-, v. -scop), s. n., instrument giroscopic pentru punerea în evidență a rotației pămîntului; ~glosie (v. -glosie), s. f., dificultate în pronunțarea cuvintelor; sin. barifonie, barilalie; ~lalie (v. -lalie), s. f., bariglosie*; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea intensității zgomotelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., influență morfogenetică a forței de gravitație asupra organelor vegetale; sin. geomorfoză; ~sferă (v. -sferă), s. f., partea centrală a globului pămîntesc formată din elemente cu densitate mare; sin. centrosferă; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil din eocenul superior, cu corpul greu și cu incisivii inferiori transformați în defense.