2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bare1 sf [At: BĂLCESCU, M. V. 596 / V: (înv) băra (pl ~răți) / Pl: ~te / E: fr barrette cf it baretta] 1 Căciuliță de postav sau catifea. 2 Bonetă pătrată. corectată

barétă2 sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr barrette] 1 Fâșie îngustă de stofa, piele, metal etc. cu care se încheie încălțămintea. 2 Inel plat de metal așezat transversal pe panglica unei decorații sau a unei medalii și purtând o mențiune onorifică. 3 (Îs) ~ de acumulator electric Piesă conducătoare de electricitate, de care se sudează racordurile plăcilor de aceeași polaritate, ca și piesa polară a acumulatorului.

BARÉTĂ1, barete, s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). 3. Panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației. – Din fr. barrette.

BARÉTĂ1, barete, s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). 3. Panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației. – Din fr. barrette.

BARÉTĂ2, barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

BARÉTĂ2, barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

BARÉTĂ1, barete, s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată (de obicei) transversal pe un obiect tot de metal (pe o tabacheră, o decorație etc.).

BARÉTĂ2, barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri (purtată de unii preoți și, în trecut, de soldați); bonetă, tichie. La paști dăruia domnul fiecărui ostaș o chiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16.

BARÉTĂ1, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). – Fr. barrette.

BARÉTĂ2, barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette.

BARÉTĂ1 s.f. 1. Bentiță (de piele, de pânză etc.) care încheie un pantof. 2. Lamelă de metal care se fixează transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). [< fr. barrette, it. baretta].

BARÉTĂ2 s.f. (Rar) Pălăria roșie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta].

BARÉTĂ2 s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta)

BARÉTĂ1 s. f. 1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof. 2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc. 3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații. 4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. (< fr. barrette)

BARÉTĂ2 ~e f. Pălărie purtată de cardinali. /<fr. barette

BARÉTĂ1 ~e f. 1) Curelușă îngustă (de piele, de pânză etc.) cu care se încheie un pantof. 2) Ornament de metal, în formă de lamelă îngustă, fixată transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). 3) Semn distinctiv al unei decorații, care se poartă în locul acesteia. /<fr. barette, it. baretta

baretă f. căciulă roșie de lână sau de pâslă (mai ales la cardinali).

*2) barétă f., pl. e (fr. barrette, dim. d. barre, bară). Fășie de piele cu care se încheĭe o gheată orĭ de metal așezată transversal pe panglica uneĭ medaliĭ.

*1) barétă f., pl. e (fr. barrette, d. it. barretta. V. bărată și beretă). Bereta (tichia) roșie a cardinalilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barétă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. barétei; pl. baréte

barétă (bentiță, bonetă) s. f., pl. baréte

Intrare: baretă (bonetă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bare
  • bareta
plural
  • barete
  • baretele
genitiv-dativ singular
  • barete
  • baretei
plural
  • barete
  • baretelor
vocativ singular
plural
Intrare: baretă (panglică)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bare
  • bareta
plural
  • barete
  • baretele
genitiv-dativ singular
  • barete
  • baretei
plural
  • barete
  • baretelor
vocativ singular
plural

baretă (bonetă)

  • 1. rar Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: bonetă tichie un exemplu
    exemple
    • La paști dăruia domnul fiecărui ostaș o chiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

baretă (panglică)

  • 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
    surse: MDN '00
  • 5. Pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.
    surse: MDN '00

etimologie: