baretă¹ sf [At: BĂLCESCU, M. V. 596 / V: (înv) bărată (pl ~răți) / Pl: ~te / E: fr barrette cf it baretta] 1 Căciuliță de postav sau catifea. 2 Bonetă pătrată. corectat(ă)

baretă² sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr barrette] 1 Fâșie îngustă de stofa, piele, metal etc. cu care se încheie încălțămintea. 2 Inel plat de metal așezat transversal pe panglica unei decorații sau a unei medalii și purtând o mențiune onorifică. 3 (Îs) ~ de acumulator electric Piesă conducătoare de electricitate, de care se sudează racordurile plăcilor de aceeași polaritate, ca și piesa polară a acumulatorului.

barétă¹ s.f. 1 Bentiță de piele, de pînză etc. cu care se încheie un pantof. 2 Inel plat de metal, cu formă și culoare anume stabilite, care servește la fixarea și susținerea unei decorații sau a unei medalii și purtînd o mențiune onorifică sau care se poate purta în locul însemnului decorației. ◆ Panglica unei decorații. 3 (electr.) Baretă de acumulator electric = piesă conducătoare de electricitate, de care se sudează racordurile plăcilor de aceeași polaritate cu piesa polară a acumulatorului. 4 (constr.) Perete de beton (armat) turnat în pămînt pentru lucrări de fundații. 5 (ind. text.) Pînză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. • pl. -e. /<fr. barrette.

barétă² s.f. 1 Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. 2 Bonetă pătrată. pl. -e. /<fr. barrette, it. berretta, berretto.

*BARETĂ (pl. -ete) sf. Căciulă roșie (de lînă sau de pîslă), în patru colțuri, pe care o poartă cardinalii (🖼 379) [fr.].

BARETĂ¹, barete, s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată (de obicei) transversal pe un obiect tot de metal (pe o tabacheră, o decorație etc.).

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri (purtată de unii preoți și, în trecut, de soldați); bonetă, tichie. La paști dăruia domnul fiecărui ostaș o chiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16.

BARETĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). – Fr. barrette.

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette.

BARETĂ¹ s.f. 1. Bentiță (de piele, de pînză etc.) care încheie un pantof. 2. Lamelă de metal care se fixează transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). [< fr. barrette, it. baretta].

BARETĂ² s.f. (Rar) Pălăria roșie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta].

BARETĂ¹ s. f. 1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof. 2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc. 3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații. 4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. (< fr. barrette)

BARETĂ² s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta)

BARETĂ² ~e f. Pălărie purtată de cardinali. /<fr. barette

BARETĂ¹ ~e f. 1) Curelușă îngustă (de piele, de pânză etc.) cu care se încheie un pantof. 2) Ornament de metal, în formă de lamelă îngustă, fixată transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). 3) Semn distinctiv al unei decorații, care se poartă în locul acesteia. /<fr. barette, it. baretta

baretă f. căciulă roșie de lână sau de pâslă (mai ales la cardinali).

*1) barétă f., pl. e (fr. barrette, d. it. barretta. V. bărată și beretă). Bereta (tichia) roșie a cardinalilor.

*2) barétă f., pl. e (fr. barrette, dim. d. barre, bară). Fășie de piele cu care se încheĭe o gheată orĭ de metal așezată transversal pe panglica uneĭ medaliĭ.

bărată sf vz baretă¹

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

baretă (bentiță, bonetă) s. f., pl. barete