barcáz sn [At: ANTIPA, P. 717 / Pl: ~e / E: rs бapкac] Barcă cu pânze, întrebuințată (în special) de pescari.

BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcație pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

BARCÁZ, barcaze și barcazuri, s. n. Barcă mare cu pînze, întrebuințată (mai ales) de pescari. Tras lîngă mal, era barcazul cu motor... uriaș pe lîngă lotcile cocoțate la uscat pe clina țărmului. DUMITRIU, N. 285. Orașul abia se mai zărea, și corăbiile... înghesuite în fața portului păreau niște barcazuri de pescari. DUNĂREANU, N. 28.

BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcație cu o capacitate de 10 până la 100 de tone, care poate naviga cu vele, la remorcă sau cu autopropulsie, folosită mai ales de pescari. – Rus barkas.

BARCÁZ ~uri n. Barcă pescărească mare, cu pânze sau cu motor, folosită la pescuit sau pentru transportul de materiale. ~-motor. /<rus. barkas

barcáz n., pl. urĭ și e (rus. barkás, șalupă). Dun. de jos. Barcă mare, dubas.

barcáz s. n., pl. barcázuri

barcáz s. n., pl. barcázuri

barcaz, pl. barcaze