15 definiții pentru barbișon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

barbișon sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~oane / E: fr barbichon] Barbișă.

BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

BARBIȘÓN, barhișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai în vîrful bărbiei; cioc, țăcălie. Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212. Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123.

BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.

BARBIȘÓN s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].

BARBIȘÓN s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)

BARBIȘÓN ~oáne n. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. /<fr. barbichon

barbișon n. stuf de barbă la bărbie.

*barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbișón s. n., pl. barbișoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BARBIȘON s. bărbuță, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barbișón (barbișoáne), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.

Intrare: barbișon
barbișon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbișon
  • barbișonul
  • barbișonu‑
plural
  • barbișoane
  • barbișoanele
genitiv-dativ singular
  • barbișon
  • barbișonului
plural
  • barbișoane
  • barbișoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

barbișon

  • 1. Barbă scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc.
    exemple
    • Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123.
      surse: DLRLC

etimologie: