BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

barbet sm [At: CADE / Pl: ~eți / E: fr barbet] (Frm; iuz) Câine lățos.

barbetă¹ sf [At: VLAHUȚĂ, D. 9 / Pl: ~te / E: fr barbette] (Mpl) Barbă tunsă mărunt de o parte și de alta a feței.

barbét s.m. (zool.) Cîine prepelicar cu părul lînos și creț, folosit în special la vînătoarea de baltă. • pl. -ți. /<fr. barbet.

barbétă¹ s.f. 1 Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. Purta niște venerabile barbete după moda veche (BART). 2 (mar.) Parîmă scurtă, legată de un inel fixat la proră, care este folosită pentru legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. • pl. -e. /<it. barbetta.

*BARBET sm. 🐒 Cîine flocos [fr.].

*BARBETĂ¹ mai adesea pl. BARBETE sf. Favorite: de pe barbetă și mustăți se cunoștea că era străin (NEGR.); un domn cu ochelari și cu barbete blonde (VLAH.) [it.].

BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

BARBETĂ, barbete, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței (fiind rasă numai bărbia). V. favorite. Și-a făcut loc... pînă la grupul profesorilor cu redingote sărăcăcioase, cu barbete și țăcălii. PAS, L. I 43. Purta niște venerabile barbete după moda veche. BART, E. 265. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, O. AL. II 9. – Variantă: (rar) barbete, barbeți (STANCU, D. 57), s. m.

BARBETE s. m. v. barbetă.

BARBET s. m. Cîine prepelicar cu părul lînos și creț, specializat în vînătoarea de baltă. – Fr. barbet.

BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parîmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta.

BARBET s.m. Cîine prepelicar, cu părul creț, specializat în vînătoare de baltă. [< fr. barbet].

BARBETĂ¹ s.f. (De obicei la pl.) Favoriți. [< it. barbetta].

BARBET s. m. câine prepelicar, cu părul creț, specializat în vânătoarea de baltă. (< fr. barbet)

BARBETĂ¹ s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta)

BARBET ~ți m. 1) Specie de câini asemănătoare cu prepelicarul, dresată special pentru vânătoarea de baltă. 2) Câine aparținând acestei specii. /<fr. barbet

BARBETĂ ~e f. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); favorit. A purta ~. /<it. barbetta

barbete pl. favorite.

*barbétă s., pl. e (it. barbetta). Pl. Bărbuțe (favorite) lăsate la dreapta și la stînga fețeĭ cînd aĭ bărbia rasă.

barbet (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbeți

barbetă (favoriți; parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbetei; pl. barbete

barbet (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbeți

barbetă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbetei; pl. barbete

barbet (prepelicar) s. m., pl. barbeți

barbetă (favoriți) s. f., pl. barbete

barbetă (barbete), s. f. – Perciuni, favoriți lungi, barbă din favoriți. It. barbetta (sec. XIX). Uzul la sing. este rar.

BARBETĂ s. v. favoriți.