12 definiții pentru baptism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baptísm sms [At: DA ms / E: fr baptisme] 1 Cult religios creștin protestant, care consideră că botezul trebuie oficiat numai la adulți. 2 Doctrină a baptismului (1).

BAPTÍSM s. n. Ansamblu de grupări creștine protestante, care practică botezul la vârsta adultă și consideră Biblia ca autoritate supremă. – Din fr. baptisme.

BAPTÍSM s. n. Doctrină și sectă creștină protestantă care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulților creștini ce se căiesc de păcatul originar. – Din fr. baptisme.

BAPTÍSM s. n. Numele unei secte creștine, bazată pe concepția că botezul trebuie primit la o vîrstă cînd omul este conștient; doctrina acestei secte.

BAPTÍSM s. n. Numele unei secte creștine care consideră că botezul trebuie primit la o vârstă conștientă; doctrina acestei secte. – Fr. baptisme.

BAPTÍSM s.n. Sectă creștină protestantă, care nu admite botezul decât la vârsta adultă; doctrina acestei secte. [< fr. baptisme].

BAPTÍSM s. n. doctrină a unei secte creștine protestante care nu admite botezul decât la vârsta adultă. (< fr. baptisme)

BAPTÍSM n. 1) Credință creștină, care nu admite botezul decât la o vârstă conștientă. 2) Sectă care practică această credință. /<fr. baptisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

baptísm s. n. Sectă creștină protestantă, apărută inițial ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale și întemeiată de John Smith, care în 1606 fuge în Olanda; de aici, prin Roger William, secta ajunge în America, unde a continuat să se dezbine. În Europa a apărut după 1834 și s-a răspândit în toate țările. În Ardeal a fost introdus în 1884. Susține că Biblia este singura normă de credință și morală, dintre cele șapte taine admite doar botezul, care se administrează numai celor adulți, neagă Tradiția și respinge ierarhia bisericească, venerarea Fecioarei Maria, crucea, icoanele și rugăciunile la înmormântare. – Din fr. baptisme (< gr. pabtisma).

BAPTÍSM (< fr.; {s} baptisma „botez”) s. n. 1. Mișcare fundată de pastorul John Smith la începutul sec. 17, în Anglia, ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a răspîndit în Olanda. În sec. 18, mulți baptiști au emigrat în America de Nord. La începutul sec. 19 emisari din America au venit în Europa întemeind comunități baptiste în Germania, Elveția, Rusia, Ungaria și alte țări, între care și România. Din creștinism, refuză tradiția, admițînd numai Scriptura. 2. Doctrină protestantă care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportînd imersiunea.

Intrare: baptism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baptism
  • baptismul
  • baptismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • baptism
  • baptismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baptism

  • 1. Ansamblu de grupări creștine protestante, care practică botezul la vârsta adultă și consideră Biblia ca autoritate supremă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: