bánie f. Dobr. Mură, frînghia care leagă antena de proră.

bănie sf [At: NECULCE, L. 237 / Pl: ~ii / E: ban¹ + -ie] (Înv) 1-3 Perioadă cât cineva era ban¹ (1-3). 4-6 Titlu de ban¹ (1-3). 7-9 Reședință a banului¹ (1-3).

mură⁴ sf vz mur²

mure³ sf vz mură¹

bănie s.f. (în Ev. Med., în Țările Rom.) 1 Funcția sau rangul de ban². ◆ Ext. Timp cît cineva își exercită funcția de ban. 2 Reședința banului. • pl. -ii. g.-d. -iei. /ban² + -ie.

BĂNIE sf. 🔎 Rangul, demnitatea de Ban: această boierie a băniei în vechile vremi n’au fost (LET.).

BĂNIE, bănii, s. f. Funcția sau rangul de ban². Doamne, măria-ta, Să-mi dăruiești bănia... Domnul dacă auzea, Bănia că-i juruia. POP., la HEM.

BĂNIE, bănii, s. f. (Înv.) 1. Funcția sau rangul de ban². 2. Reședința banului². – Din ban² + suf. -ie.

MURĂ s. f. (Ban.) Cheag. Murĕ. Intestinum constius. (i. l. d. crassius). AC, 354. Etimologie: cf. alb. mullë.

bănie f. demnitatea sau rangul de Ban: bănia județului Mehedinți, bănia Craiovei.

băníe f. Funcțiunea de banat. Locuința lui. Banat.

3) *múră f., pl. e și ĭ ca gurĭ (it. mura). Mar. Funia care ține fix vîrfu anteneĭ la prora bărciĭ și care se numește și banie. V. scotă.

bănie s. f., art. bănia, g.-d. art. băniei; pl. bănii, art. băniile (desp. -ni-i-)

bănie s. f., art. bănia, g.-d. art. băniei; pl. bănii, art. băniile

bănie s. f., art. bănia, g.-d. art. băniei; pl. bănii, art. băniile

Băn/easa, -escu, -ești, -ică, -ici, -ie, -igă v. Ban I 6, 8, 10, 12, 17.