11 definiții pentru bancar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii2 (1), privitor la bancă2. – Din it. bancario, fr. bancaire.

BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii2 (1), privitor la bancă2. – Din it. bancario, fr. bancaire.

bancar, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: it bancario, fr bancaire] 1 Care aparține băncii3 (1). 2 Referitor la bancă3 (1). 3 Specific băncii3 (1). 4 De bancă3 (1).

bancár, adj. (fin.) Care aparține băncii, privitor la bancă, specific băncii. ◇ Capital bancar = capital bănesc de care dispun băncile și din care se acordă împrumuturi cu dobîndă. Concern bancar v. concern. Consorțiu bancar v. consorțiu. Cont bancar v. cont. Credit bancar v. credit. Depozit bancar v. depozit. Garanție bancară v. garanție. Interdicție bancară v. interdicție. Împrumut bancar v. împrumut. • pl. -i, -e. /<it. bancario, fr. bancaire.

BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. De bancă; care aparține băncii, care este în legătură cu banca2 (1). Operații bancare.

BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii2 (1), privitor la bancă. – It. bancario.

BANCÁR, -Ă adj. Care aparține băncii1; de bancă. [Cf. it. bancario, fr. bancaire].

BANCÁR, -Ă adj. care aparține băncii1; de bancă. ♦ capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile și din care se acordă împrumuturi cu dobândă. (< it. bancario, fr. bancaire)

BANCÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de bancă; propriu băncii. Operație ~ă. Control ~. /<it. bancario, fr. bancaire

*bancár adj. (d. bancă). De bancă (comercială): operațiunĭ bancare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancár adj. m., pl. bancári; f. sg. bancáră, pl. bancáre

Intrare: bancar
bancar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancar
  • bancarul
  • bancaru‑
  • banca
  • bancara
plural
  • bancari
  • bancarii
  • bancare
  • bancarele
genitiv-dativ singular
  • bancar
  • bancarului
  • bancare
  • bancarei
plural
  • bancari
  • bancarilor
  • bancare
  • bancarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bancar

  • 1. Care aparține băncii, privitor la bancă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Operații bancare.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Capital bancar = capital bănesc de care dispun băncile și din care se acordă împrumuturi cu dobândă.
      surse: DN

etimologie: