opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

banalizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: banaliza] 1-2 Banalizare (1-2).

banalizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: banaliza] 1 Care a devenit banal. 2 Care a fost făcut să devină banal.

banalizát, -ă adj. 1 Care a devenit banal. 2 (ferov.) Linie banalizată = linie pe care trenurile pot circula (în anumite condiții) în ambele sensuri. • pl. -ți, -te. /v. banaliza.

BANALIZA, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

BANALIZA, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

banaliza vtr [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr bandiser] 1-2 A deveni (sau a face să devină) banal (2).

banalizá vb. I. refl., tr. A deveni sau a face să devină banal. • prez.ind. -ez./<fr. banaliser.

BANALIZA, banalizez, vb. I. Refl. A deveni banal. ♦ Tranz. A face să devină banal.

BANALIZA, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Fr. banaliser.

BANALIZA vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni banal. [P.i. -zez. / < fr. banaliser].

BANALIZA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni banal. (< fr. banaliser)

A SE BANALIZA mă ~ez intranz. A deveni banal; a căpăta caracter banal; a se trivializa. /<fr. banaliser

A BANALIZA ~ez tranz. 1) A face să se banalizeze; a trivializa. 2) A trata în mod simplist; a vulgariza; a trivializa. /<fr. banaliser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

banalizat adj. m., pl. banalizați; f. sg. banalizată, pl. banalizate

banaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. banalizez, 3 banalizează; conj. prez. 1 sg. să banalizez, 3 să banalizeze

banaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizează

banaliza vb., ind. prez. 1 sg. banalizez, 3 sg. și pl. banalizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BANALIZAT adj. stereotip, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit.

BANALIZAT adj. stereotip, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit. (Imagini ~.)

BANALIZA vb. a vulgariza.

BANALIZA vb. a vulgariza. (~ știința.)

Intrare: banalizat
banalizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banalizat
  • banalizatul
  • banalizatu‑
  • banalizată
  • banalizata
plural
  • banalizați
  • banalizații
  • banalizate
  • banalizatele
genitiv-dativ singular
  • banalizat
  • banalizatului
  • banalizate
  • banalizatei
plural
  • banalizați
  • banalizaților
  • banalizate
  • banalizatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: banaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • banaliza
  • banalizare
  • banalizat
  • banalizatu‑
  • banalizând
  • banalizându‑
 singular plural
  • banalizează
  • banalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • banalizez
 (să)
  • banalizez
  • banalizam
  • banalizai
  • banalizasem
a II-a (tu)
  • banalizezi
 (să)
  • banalizezi
  • banalizai
  • banalizași
  • banalizaseși
a III-a (el, ea)
  • banalizează
 (să)
  • banalizeze
  • banaliza
  • banaliză
  • banalizase
plural I (noi)
  • banalizăm
 (să)
  • banalizăm
  • banalizam
  • banalizarăm
  • banalizaserăm
  • banalizasem
a II-a (voi)
  • banalizați
 (să)
  • banalizați
  • banalizați
  • banalizarăți
  • banalizaserăți
  • banalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • banalizează
 (să)
  • banalizeze
  • banalizau
  • banalizară
  • banalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

banalizat, banalizatăadjectiv

banaliza, banalizezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.