14 definiții pentru banalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

banalitate sf [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. DA / Pl: ~tăți / E: fr banalité] 1 Caracterul a ceea ce este banal (1). 2 Fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 3 (Ccr) Lucru banal (1). 4 (Fig) Idee banală (1) Si: platitudine, prozaism.

BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

BANALITÁTE, banalități, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Faptul de a fi banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. Banalitatea unui subiect. 2. (Concretizat) Lucru banal, idee banală. Vorbește banalități.Nu știu de ce cînți atîtea banalități! se burzuluiește Stănică. Numai frumos nu-i cîntecul tău! CĂLUGĂRU, O. P. 195.

BANALITÁTE, banalități, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce e banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, idee banală. – După fr. banalité.

BANALITÁTE s.f. 1. Lipsă de originalitate. 2. Lucru obișnuit, comun. 3. (La pl.) Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ține moară, cuptor, teasc și animale de reproducție, pentru folosirea cărora țăranii plăteau o taxă. [Cf. fr. banalité].

BANALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ◊ lucru obișnuit, comun. (< fr. banalité)

BANALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter banal. 2) la pl. Lucruri banale; vorbe banale. A spune ~ăți. [Art. banalitatea; G.-D. banalității] /<fr. banalité

banalitate f. 1. lucru banal; 2. pl. idei comune, vorbe de rând.

*banalitáte f. (fr. banalité). Caracteru de a fi banal. Vorbă banală: a spune o banalitate. Pl. Ideĭ saŭ vorbe banale: a vorbi banalitățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți

banalitáte s. f., g.-d. art. banalității; (lucruri, vorbe) pl. banalități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANALITÁTE s. platitudine, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză.

BANALITATE s. platitudine, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus o ~.)

Intrare: banalitate
banalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banalitate
  • banalitatea
plural
  • banalități
  • banalitățile
genitiv-dativ singular
  • banalități
  • banalității
plural
  • banalități
  • banalităților
vocativ singular
plural

banalitate

  • 1. (numai) singular Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: platitudine un exemplu
    exemple
    • Banalitatea unui subiect.
      surse: DLRLC
  • 2. concretizat Lucru banal, vorbă banală, idee banală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Vorbește banalități.
      surse: DLRLC
    • Nu știu de ce cînți atîtea banalități! se burzuluiește Stănică. Numai frumos nu-i cîntecul tău! CĂLUGĂRU, O. P. 195.
      surse: DLRLC
  • 3. (la) plural Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ține moară, cuptor, teasc și animale de reproducție, pentru folosirea cărora țăranii plăteau o taxă.
    surse: DN

etimologie: