13 definiții pentru bamă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ba sf [At: PISCUPESCU, O. 194/21 / V: (reg) ~mbă~ / Pl: ~me (reg) ~mi / E: tc bamya, bamye] 1 Plantă leguminoasă, ierboasă, din familia mobaceelor, cu frunze mari verzi-închise, cu flori galbene având miezul brun sau violaceu și fructul în formă de capsulă cu numeroase semințe cenușii-verzui, cultivată ca plantă alimentară (Hibiscus esculentus). 2 (Prc) Fructul comestibil al bârnei (1).

BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.

BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.

BÁMĂ, bame, s. f. (Munt., Mold.; mai ales la pl.) Legumă de formă piramidală, cu cinci muchii, de culoare verde, acoperită cu perișori și plină de semințe cenușii-verzui; planta care produce această legumă (Hibiscus esculentus). Domnu Tase tîrguise pătlăgele roșii, cartofi noi, bame, toate pe alese. BASSARABESCU, V. 44. Grădinarii seamănă mai cu osebire... varza și ceapa, după aceea praz, ardei... bame etc. I. IONESCU, M. 357.

BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă al cărei fruct de culoare verde, acoperit cu perișori și plin de semințe, se folosește în alimentație; fructul acestei plante (Hibiscus esculentus). – Tc. bamja, bamje.

BÁMĂ ~e f. 1) Plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentație. 2) Fructul acestei plante. /<turc. bamya

bámă f., pl. e (turc. [d. ar.] bamia). O plantă malvacee al căreĭ fruct, de forma unuĭ ardeĭ mic în 6-8 colțurĭ, se consumă ca legumă (hibiscus esculentus). Fructu acesteĭ plante. – În Mold. bambă.

bame f. pl. (Mold. bambe) leguminoasă, în forma unei teci de ardeiu, plină de semințe, întrebuințată în bucătărie (Hibiscus esculentus). [Turc. BAMIA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bámă (báme), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie.Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger.

Intrare: bamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ba
  • bama
plural
  • bame
  • bamele
genitiv-dativ singular
  • bame
  • bamei
plural
  • bame
  • bamelor
vocativ singular
plural

bamă

  • 1. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Grădinarii seamănă mai cu osebire... varza și ceapa, după aceea praz, ardei... bame etc. I. IONESCU, M. 357.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Fructul acestei plante.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Domnu Tase tîrguise pătlăgele roșii, cartofi noi, bame, toate pe alese. BASSARABESCU, V. 44.
        surse: DLRLC

etimologie: