14 definiții pentru balustru balustră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balustru sm [At: ODOBESCU, S. II, 504 / V: ~tră / Pl: ~uștri / E: fr balustre] 1 Stâlp (mic) de lemn, de piatră etc. care, împreună cu alții la fel, formează o balustradă. 2 Compas special folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici.

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

BALÚSTRU, baluștri, s. m. Fiecare dintre stîlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați (adesea în formă de popic) și formînd împreună o balustradă sau un parmaclîc (la o scară, la un balcon, împrejurul unei clădiri etc.), V. parmac. Variantă: balustră, balustre (ODOBESCU, S. II 504), s. f.

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalâc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balústră s. f.] – Fr. balustre.

BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferințelor cu rază foarte mică. [Pl. -uștri, var. balustră s.f. / < fr. balustre].

BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic. (< fr. balustre)

BALÚSTRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre

*balústru m. (fr. balustre, d. it. balaústro). Arh. Stîlpușor elegant din care se compune o balustradă.

balústră sf vz balustru

BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.

BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.

BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.

BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.

BALÚSTRĂ s.f. v. balustru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

Intrare: balustru
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balustru
  • balustrul
  • balustru‑
plural
  • baluștri
  • baluștrii
genitiv-dativ singular
  • balustru
  • balustrului
plural
  • baluștri
  • baluștrilor
vocativ singular
plural
balustră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balustră
  • balustra
plural
  • balustre
  • balustrele
genitiv-dativ singular
  • balustre
  • balustrei
plural
  • balustre
  • balustrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balustru balustră

  • 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Parte laterală a capitelului ionic.
    surse: MDN '00

etimologie: