3 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

BĂLTIȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

băltât a vz bălțit4

băltit3, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) ~lțit3 / Pl: ~iți, ~e / E: bălti1] 1 Plin de bălți (1). 2 (D. un curs de apă) Stagnat în formă de baltă (1). corectat(ă)

băltit4, ~ă a [At: CIHAC I, 22 / V: (reg) ~lțit4, ~tât / Pl: ~iți, ~e / E: bălti2] (Reg) 1 (D. funii întinse) Lăsat la mijloc. 2 (D. construcții) Surpat până la pământ. 3-4 (D. împletituri) Slăbit și lăsat până la pământ. corectat(ă)

băltiță sf [At: (1751) ap. HEM 3076 / Pl: ~țe / E: baltă + -iță] 1-2 (Șhp) Baltă (1) (mică) Si: (rar) băltică (1-2), bălticea (1-2), (rar) bălticică (1-2), (rar) băltuță (1-2), (reg) băltucă (1-2).

bălțit3, ~ă a vz băltit3

bălțit4, ~ă a vz băltit4

băltit2, -ă adj. 1 (despre ape) Care stagnează, formînd o baltă. 2 (despre terenuri) Care este plin de bălți. • pl. -ți, -te. /v. bălti.

băltiță s.f. Dim. al lui baltă; bălticică, băltuță. • pl. -e. /baltă + -iță.

BĂLTIT, BĂLȚIT1 adj. p. BĂLTI1,2, BĂLȚI1,2 2 Lăsat în jos, destins, slăbit.

BĂLTIȚĂ (pl. -ițe) sf. dim. BALTĂ: se aruncă... într’o ~ unde mierlele se scaldă (NEGR.).

BĂLTIȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

BĂLTIȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. Apa... vine de se aruncă prin o cascadă de o palmă de naltă, într-o băltiță, unde mierlele, cintițile și gangurii se scaldă. NEGRUZZI, S. I 96.

BĂLTIȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă.

bălțit a. lăsat in jos de mijloc: frânghie bălțită. [Cf. balț].

Ortografice DOOM

băltiță (rar) s. f., g.-d. art. băltiței; pl. băltițe

băltiță (rar) s. f., g.-d. art. băltiței; pl. băltițe

băltiță s. f., g.-d. art. băltiței; pl. băltițe

Sinonime

BĂLTIȚĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuță. (O baltă mică se numește ~.)

BĂLTIȚĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuță. (O baltă mică se numește ~.)

Intrare: băltit (cu bălți)
băltit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltit
  • băltitul
  • băltită
  • băltita
plural
  • băltiți
  • băltiții
  • băltite
  • băltitele
genitiv-dativ singular
  • băltit
  • băltitului
  • băltite
  • băltitei
plural
  • băltiți
  • băltiților
  • băltite
  • băltitelor
vocativ singular — —
plural — —
bălțit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțit
  • bălțitul
  • bălțitu‑
  • bălțită
  • bălțita
plural
  • bălțiți
  • bălțiții
  • bălțite
  • bălțitele
genitiv-dativ singular
  • bălțit
  • bălțitului
  • bălțite
  • bălțitei
plural
  • bălțiți
  • bălțiților
  • bălțite
  • bălțitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: băltit (lăsat)
băltit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltit
  • băltitul
  • băltită
  • băltita
plural
  • băltiți
  • băltiții
  • băltite
  • băltitele
genitiv-dativ singular
  • băltit
  • băltitului
  • băltite
  • băltitei
plural
  • băltiți
  • băltiților
  • băltite
  • băltitelor
vocativ singular — —
plural — —
bălțit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțit
  • bălțitul
  • bălțitu‑
  • bălțită
  • bălțita
plural
  • bălțiți
  • bălțiții
  • bălțite
  • bălțitele
genitiv-dativ singular
  • bălțit
  • bălțitului
  • bălțite
  • bălțitei
plural
  • bălțiți
  • bălțiților
  • bălțite
  • bălțitelor
vocativ singular — —
plural — —
băltât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltât
  • băltâtul
  • băltâtă
  • băltâta
plural
  • băltâți
  • băltâții
  • băltâte
  • băltâtele
genitiv-dativ singular
  • băltât
  • băltâtului
  • băltâte
  • băltâtei
plural
  • băltâți
  • băltâților
  • băltâte
  • băltâtelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: băltiță
băltiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltiță
  • băltița
plural
  • băltițe
  • băltițele
genitiv-dativ singular
  • băltițe
  • băltiței
plural
  • băltițe
  • băltițelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băltit, băltităadjectiv

  • 1. (Despre ape) Care stagnează, formând o baltă. MDA2 DEXI
  • 2. (Despre terenuri) Care este plin de bălți. MDA2 DEXI
etimologie:
  • vezi bălti MDA2 DEXI

băltit, băltităadjectiv

regional
  • 1. (Despre funii întinse) Lăsat la mijloc. MDA2
  • 2. (Despre construcții) Surpat până la pământ. MDA2
  • 3. (Despre împletituri) Slăbit și lăsat până la pământ. MDA2 CADE
etimologie:
  • bălti MDA2

băltiță, băltițesubstantiv feminin

  • 1. rar Diminutiv al lui baltă. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Apa... vine de se aruncă prin o cascadă de o palmă de naltă, într-o băltiță, unde mierlele, cintițile și gangurii se scaldă. NEGRUZZI, S. I 96. DLRLC
etimologie:
  • Baltă + -iță. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.