2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

baltic, ~ă [At: MDENC / Pl: ~ici, ~ice / E: fr baltique] 1 a Care aparține regiunilor limitrofe Mării Baltice. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația regiunilor baltice (1). 4-5 smf, a (Om) originar din țările baltice (1). 6 a Privitor la regiunile baltice (1).

báltic, s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl. m.) Populație care locuiește în una din Țările Baltice sau în regiunile învecinate Mării Baltice; (și la sg.) persoană care face parte din populația de bază a Țărilor Baltice sau este originară de acolo. 2 adj. Care aparține Țărilor Baltice sau regiunilor învecinate Mării Baltice; originar din Țările Baltice; (înv.) balt. ◇ Limbi baltice (și subst. f.) = ramură de limbi indo-europene din grupul oriental, din care fac parte letona și lituaniana. • pl. -ci, -ce. /<fr. baltique; cf. nm. pr. Marea Baltică, mare în N-E Europei.

BALTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține regiunilor limitrofe Mării Baltice, privitor la aceste regiuni. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

BALTIC, -Ă adj. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt. ♦ limbi ~ ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana. (< fr. baltique, germ. baltisch)

BĂLTÎC! sau BÎLTÎC! interj. (L.M.) (R.-COD.). BÎLDĂBÎC [baltă]

Baltica (Marea) f. vast golf al Europei între Suedia, Rusia, Germania și Danemarca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baltic adj. m., pl. baltici; f. baltică, pl. baltice (țările ~)

baltic adj. m., pl. baltici; f. baltică, pl. baltice

baltic adj. m., pl. baltici; f. sg. baltică, pl. baltice

+Baltica s. propriu f. art., g.-d. art. Balticii

Baltică (Marea ~) s. propriu f., g.-d. Mării Baltice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BALTIC, -Ă adj. (< fr. baltique): în sintagma limbă baltică (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALTICĂ, Marea ~, mare continentală a Oc. Atlantic, în N Europei; comunică cu Marea Nordului prin str. Skagerrak și Kattegat; 419 mii km2. Ad. medie: 86 m; ad. max.: 470 m. Formează trei mari golfuri: Finic, Botnic și Riga. Salinitate redusă (8-11‰). Numeroase ins. și arh.: Aland, Bornholm, Gotland, Rügen, Saaremaa. În ea se varsă Neva, Dvina de Vest, Vistula, Oder ș.a. Navigație intensă. Porturi pr.: St. Petersburg, Tallin, Riga, Gdańsk, Szczecin, Copenhaga, Stockholm, Malmö ș.a. Pescuit. Unită cu Marea Albă prin intermediul L. Onega și rîului Neva, printr-un canal navigabil (1933) cu 19 ecluze și 227 km lungime.

Intrare: baltic
baltic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltic
  • balticul
  • balticu‑
  • baltică
  • baltica
plural
  • baltici
  • balticii
  • baltice
  • balticele
genitiv-dativ singular
  • baltic
  • balticului
  • baltice
  • balticei
plural
  • baltici
  • balticilor
  • baltice
  • balticelor
vocativ singular
plural
Intrare: băltîc
băltîc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baltic, balticăadjectiv

  • 1. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. DEX '98 MDN '00
    sinonime: balt
    • 1.1. Limbi baltice = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.